Emilia Arcan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Bună dimineața, stimați colegi!

Tema declarației politice se intitulează „DA pentru justiție, NU abuzurilor!”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Continuăm să vorbim despre justiție, dar ceva s-a schimbat în discursul despre aceasta. Codul lăudătorilor..., precum și corul acestora, cu orice preț, i-au luat unele aspecte mai critice despre activitatea magistraților, precum și scoaterea la iveală a unor comportamente inadecvate și chiar a abuzurilor în misiunea de a face dreptate. Voi releva acest echilibru în evaluarea justiției, dar mai întâi iată faptelemartor ale declarației mele. Vă prezint o selecție scurtă dintr-un lung șir de cazuri care au fost relatate pe larg la vremea lor.

Un ministru..., un fost ministru de interne a fost executat politic prin intermediul justiției, pe când era consilier prezidențial, în urma unui denunț mincinos, de unde rezultă că denunțul mincinos a fost luat drept probă la proces.

Un alt exemplu: un fost candidat la Primăria Generală a Capitalei a fost înhățat în timpul campaniei electorale pe baza denunțului unui pușcăriaș, ca în final să se dovedească faptul că era nevinovat.

Un alt exemplu: un jurnalist specializat pe lumea justiției a făcut un inventar al pesediștilor vânați sub regimul PDL și i-au ieșit nu mai puțin de 49 de persoane cu dosare. Trebuia demonstrat cu orice preț că Partidul Social Democrat este un partid corupt și confecționarea dosarelor ținea loc de probă.

Dar ceea ce mi se pare că pune capac unui lung șir de erori și abuzuri este cazul unui polițist care s-a aflat..., mai departe și-a aflat dreptatea peste 14 ani de hărțuială judiciară, timp în care omul a stat în arest nu mai puțin de 12 luni, de parcă ar fi fost un tâlhar sau criminal periculos. În fapt, era acuzat de corupție ca fiind complice la așa-zisa afacere cu motorină, a pierdut o casă cu procesele, s-a îmbolnăvit, s-a mai ales cu un infarct, ca după 14 ani o curte de apel să decidă, definitiv și irevocabil, că era nevinovat și că are dreptul la o despăgubire de 500.000 de lei.

Este interesant că în acest proces a fost chemată în judecată spre final și Direcția Națională Anticorupție, obiectul dosarului fiind acela de reparare prejudicii și erori judiciare. Dar eu cred că toți cetățenii României, contribuabilii, inclusiv polițistul nevinovat, la impozitele și taxele pe care le suportăm lunar, vom plăti și pentru această eroare.

Distinși colegi, apreciez ca fiind un lucru pozitiv faptul că s-a mai echilibrat discursul despre justiție, dar să ne amintim că, în urmă cu doar câteva luni, nimeni nu avea curajul să ridice capul în fața Direcției Naționale Anticorupție.

Dar, după părerea mea, cea mai importantă lecție care ar trebui însușită de toată lumea din politică și din magistratură este aceea că dreptatea nu se realizează prin campanii heirupiste de tipul aceleia declanșate de regimul Băsescu și PDL de la acea vreme, că drepturile omului nu pot fi apărate prin simbioza dintre instituțiile de forță și organele juridice, că politicienii nu au misiunea să asmută magistrații împotriva adversarilor politici și nici să cocoloșească instituțiile și șefii instituțiilor care comit abuzuri și erori judiciare.