Emilia Arcan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Tema declarației mele politice de astăzi se intitulează „România – un model politic de promovat”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am promis în declarația mea precedentă, referitoare la fascinația modelelor autoritariste din politica lumii care ne înconjoară, că voi reveni să prezint virtuțile sistemului nostru. Și aceasta pentru că eu cred că avem un sistem politic democratic funcțional, mai bun decât cele autoritariste. Și avem datoria să promovăm ce avem bun, nu numai să ne plângem de ceea ce nu ne convine într-o conjunctură și să criticăm neajunsurile.

Mai întâi aș aminti faptul că nici noi nu am fost feriți în anii din urmă de unele tentații prezidențiale de a impune practici și regimuri politice autoritariste, care să facă irelevantă participarea democratică a cetățenilor la alegerile instituțiilor eligibile și la desemnarea Guvernului.

Cred că cea mai evidentă deviere spre autoritarism politic a fost aceea a președintelui predecesor, atunci când nu a mai ținut cont nici de rezultatul alegerilor și și-a adus partidele și premierul său la guvernare în anul 2004, când, ignorând rezultatele alegerilor din 2009 și ale referendumului din anul 2012, și-a chemat instituțiile de forță și prietenii din exteriorul țării să-l ajute să-și conserve mandatele. Se pare că acum, supraviețuindu-i sistemului, nici chiar fostului președinte Băsescu nu-i mai place regimul polițienesc-securistic, bazat pe instituțiile de forță, pe care și le-a creat spre protejarea propriului anturaj, profund corupt și abuziv, așa cum se dovedește cu fiecare zi care trece.

Se vede că avea nevoie fostul președinte de acest sistem, pentru că de el depindea reînnoirea multiplelor sale mandate de demnitar al statului român.

Totuși, în pofida unor asemenea tentative, trebuie să constatăm că sistemul nostru constituțional a rezistat și procesul democratic și-a croit o direcție trainică în istoria noastră politică recentă. Există, consider eu, și o explicație a acestei rezistențe. În primul rând, avem o Constituție modernă, care acordă prioritate drepturilor și libertăților românilor, precum și procedurilor democratice în funcționarea instituțiilor statului.

În pofida unor critici ale actualei Constituții, eu o consider un bun public care trebuie apărat și promovat. Apreciez la aceasta înțelepciunea celor care i-au dat chip, pentru felul echilibrat în care a așezat raporturile dintre cele trei puteri.

Dacă unele proceduri s-au blocat sau au deviat în decor la un moment dat, aceasta se datorează celor care erau chemați s-o aplice. Noi nu avem o Constituție defectă. România nu a avut politicieni care să se ridice la nivelul ei de exigență și relevanță.

În al doilea rând, faptul că am menținut Parlamentul ca o primă instituție democratică a statului, că i-am conservat statutul de organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării a constituit o bună pavăză în calea unor alunecări autoritariste. Ε cazul să avem ceva mai multă încredere în instituția parlamentară.