Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·10 iunie 2015
procedural · respins
Sorin Constantin Lazăr
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 17
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii”.
Ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii, sărbătorită anual pe 4 iunie, este data când tragem un semnal de alarmă asupra violenței, care poate avea consecințe pe termen scurt sau pe termen lung asupra sănătății, dezvoltării și bunăstării copilului.
Pe termen lung, consecințele se răsfrâng și asupra vieții de adult, fiind reflectate de dificultatea de a rezolva sau menține relații intime cu sexul opus sau chiar relații sociale în general, de a-și găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile și abilitățile necesare unui părinte suficient de bun și altele.
Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, la 1 ianuarie 2014, populația totală a României este de aproximativ 19.947.311 locuitori. Dintre aceștia, sunt copii sub 18 ani un număr de 3.742.418, iar copii în sistemul de protecție specială a copilului sunt 60.078, din care 22.189 de copii în servicii de tip rezidențial și 37.889 de copii în serviciul de tip familial.
Conform datelor de la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, la sfârșitul anului trecut au fost înregistrate următoarele:
- abuz fizic, 1.049 de cazuri;
- abuz emoțional, 1.680 de cazuri;
- abuz sexual, 562 de cazuri;
- neglijare, 8.817 cazuri;
- exploatare prin muncă, 236 de cazuri;
- exploatare sexuală, 28 de cazuri;
- exploatare pentru comitere de infracțiuni, 170 de cazuri. În total deci 12.542 de cazuri.
Am prezentat această situație pentru a vă da seama și a conștientiza că situația copiilor victime ale agresiunii este una gravă. În realitate, valorile indicatorilor prezentați sunt mult mai mari decât cele din datele statistice.
Toate formele de abuz întâlnite, atât acasă, cât și la școală, pe stradă sau în mass-media sau în mediile on-line, nu sunt sesizate autorităților. Dar știm cu toții că ele există și sunt într-un număr destul de mare.
În România, Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului dedică un întreg capitol protecției copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei forme de violență. Astfel, prin art. 89, „copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, instituții medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.”
Consider că, pe lângă aceste reglementări, ar trebui să luăm măsuri pentru deschiderea de centre de educație parentală și servicii de sprijin pentru copil și familie în fiecare județ din țară, dar și să dezvoltăm și să gestionăm programe de construire a abilităților parentale, disponibile în grădinițe, școli și licee și adaptate diferitelor etape de vârstă ale copilului, și anume preșcolaritate, școlaritate, adolescență.