Emil Marius Pașcan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Ai tu chef de un proiect de țară, fă, Doina?!”.

Într-o goană dementă și furibundă prin piețe și oboare, printre tarabe și ospeții, prin reduta fumului de mititei și muștarul prelins nevrednic ca o distincție zemoasă pe pieptul combatanților, unii politicieni consideră că astfel de alergătoare, nădușite și amăgitoare prezențe, reprezintă cheia succesului electoral. Aceiași cred, totodată, că datul cu muzicuța promisiunilor prin „linghișpirul” băilor de mulțime, pupatul târgoveților și pozatul „veselos” cu junele de strânsură sunt miza de bază a mesajului cu impact maximizat național. Cei în cauză tratează, de fapt, electoratul ca pe o mare prostime, ca pe o adunătură cu probleme de discernământ și lesne de cucerit printr-un voiaj săltăreț și ghiduș prin piața publică.

Un elector lucid și responsabil, imunizat la populismele ieftine ale campaniilor ultimelor aproape două decenii și jumătate, se simte jignit când un politician îl „prețăluiește” atât de ieftin, încât vrea să-i cumpere votul dintr-o vâjâială în trombă pe la taraba oborului. Cu atât mai mult se întreabă legitim cum de nu l-a mai văzut până atunci pe respectivul întrebându-l, pe bune, despre probleme și sănătate sau măcar căutându-l să-i dea binețe.

Cetățeanul român, deși constant manipulat, intoxicat, mințit și amăgit, nu mai este de mult cobaiul politic naiv și docil, precum încă mai cred unii deprinși să poarte campanii electorale de prin registrul consacrat _copy-paste_ .

Și mai e ceva important, colegilor politicieni. Se cuvine să-i arătăm cetățeanului cuvenitul respect în toate ocaziile, prin asumarea și punerea în dezbaterea generală a proiectelor de țară serioase. Să-i facem cunoscute proiectele realiste care privesc educația și învățământul, sănătatea, stabilitatea economică și dezvoltarea, crearea de noi locuri de muncă, stimularea investițiilor și a mediului de afaceri, independența justiției, descentralizarea administrației publice și autonomia locală, revigorarea sentimentului național și a mândriei de a fi român și multe altele. Sunt nu doar teme de reflecție și dezbatere pentru o țară mult prea des mințită și amăgită, sunt capitole ale unui proiect de țară salvator, revigorant și necesar, care trebuie asumat cu onestitate și susținut de o clasă politică responsabilă.

Evident, e mult mai ușor să faci bășcălie prin târguri sau să te hlizești printre disperările românilor înecați de inundații, sperând să-i mai prostești încă o tură. Nu-i așa, fă, Doina? Cum bine le mai zicea sturlubaticul nostru premier cu pretenții de președinte.

Vă mulțumesc pentru atenție.