Nicolae Roman

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

În ciclul „Redeșteptarea poporului român”, astăzi voi vorbi despre politica externă a Ucrainei.

Față de România, vecina noastră, Ucraina, nu manifestă o atitudine corectă, de fairplay, ci este profund duplicitară*, neținând cont de mâna de ajutor întinsă de românii la fel de săraci ca și ei, dar mai puțin vitregiți de soartă.

După ce, la data de 20 ianuarie 2022, președintele Volodimir Zelenski a declarat ritos și răspicat că România a ocupat Bucovina de Nord în 1918, iată că foarte recent, adică pe 10 martie 2022, ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba a susținut că: „Ucraina este dispusă să rămână în afara NATO, dacă membri permanenți ai Consiliului de Securitate ONU, inclusiv Rusia, și toate țările vecine «îi oferă un sistem de garanții similar celui al NATO».”

Prin această declarație, conducerea ucraineană ar dori ca toate țările vecine de la care, prin rapt teritorial direct sau intermediat de fosta URSS sau de Rusia, au fost anexate în componența statală a Ucrainei teritorii, ale acestor state, să nu mai manifeste niciun fel de revendicări teritoriale.

Înaltele oficialități ucrainene, probabil, doresc ca, pe fondul acestei tragedii a refugiaților, România să uite de Bucovina de Nord, Herța, Basarabia de Sud și Insula Șerpilor.1