Nicolae-Miroslav Petrețchi

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

În fiecare an, ucrainenii din întreaga lume, în a patra sâmbătă a lunii noiembrie, comemorează Holodomorul sau „Foametea ucraineană”, cea mai cumplită perioadă pe care poporul ucrainean a fost nevoit să o traverseze de-a lungul istoriei sale contemporane*, marcată printr-o acțiune de distrugere în masă a populației ucrainene prin înfometare.

După cum ne transmite însăși etimologia acestui cuvânt, și anume голод (foamete) și мор (pieire în masă), tragicul eveniment s-a desfășurat de-a lungul unei perioade nu foarte lungi de timp, între anii 1932 și 1933, perioadă în care au ajuns să moară în chinuri groaznice aproximativ 10 milioane de ucraineni din cauza înfometării.

Mecanismele puse în practică de statul sovietic prin campaniile de colectare inclusiv a grânelor de sămânță, prin decretele care introduceau pedeapsa cu moartea pentru tăinuirea micilor provizii esențiale pentru supraviețuire, completată mai apoi cu o politică de ștergere a identității naționale ucrainene, reprezintă una dintre cele mai mari crime petrecute pe continentul european.*

Prin intermediul agitatorilor din cadrul Partidului Comunist, țăranii au fost forțați să renunțe la pământ și locuințe, pentru a fi transmise fermelor colective, iar, ca urmare a acestor politici impuse de conducerea stalinistă, colectivizarea a avut drept efect o scădere a ceea ce înseamnă producția, însăși distrugerea economiei rurale și o penurie de alimente.