Nicolae Nasta

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Am să abordez în această declarație politică tema regionalizării, dar nu neapărat din perspectiva afirmațiilor și tezelor strict politice vehiculate din 2010 până în prezent.

În toate dezbaterile publice privind acest subiect, al reorganizării administrativ-teritoriale, nu s-au avut în vedere, cu excluderea punctelor de vedere liberale, criteriile regionale de omogenitate economică, de oportunitate a sectoarelor de activitate financiară care necesită investiții, a rețelei de comunicații și infrastructură rutieră adecvată între localitățile apropiate și, nu în ultimul rând, de pondere demografică regională. Altfel spus, nu s-a abordat subiectul unei noi reconfigurații administrative decât ținând cont de criterii și de orientări politice.

Un astfel de subiect, după o primă abordare în 1988, și atunci tangențial, timid, din perspectiva creionării unor regiuni de dezvoltare economică fără personalitate juridică, a fost abordat în ultimii ani numai din prisma jocurilor electorale de majoritatea actorilor politici.

Realitatea este că înlocuirea județelor cu regiuni este o necesitate. Poate nu neapărat în perioada imediat următoare, când opinia publică trebuie să se obișnuiască cu viitoarele regiuni, dar peste șase-opt ani este o cerință imperioasă pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice și sociale a României.

Să nu uităm că politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potențial natural, economic și uman diferit de cel fărâmițat al județelor. Finalitatea regionalizării este crearea unui cadru al dezvoltării economice și sociale a țării, iar obiectivul major al acestei dezvoltări nu poate fi decât asigurarea unui standard de viață mai ridicat pentru populația regiunilor și, la nivel agregat, pentru populația țării. În sprijinul acestei ipoteze am avut în vedere și studiul „Regionalizarea României”, o abordare demografică a profesorului Vasile Ghețău, directorul Centrului de cercetări demografice al Academiei Române, care afirma:

„Criteriul demografic apare astfel ca unul dintre criteriile majore ale regionalizării și reprezintă obiectul și obiectivul principal. Reculul demografic la nivel național este rezultatul scăderii naturale și al imensei migrații externe și o tentativă de cuantificare a celor două componente pentru întreaga perioadă dintre recensămintele din anii 1992 și 2011 relevă că la un recul general de aproape 3,8 milioane de locuitori componenta naturală a contribuit cu doar 20%. Declinul demografic, sumar analizat, se întinde pe aproape 25 de ani, are mecanisme solide și acestea vor amplifica scăderea naturală în viitor, odată cu predominanța generațiilor mai mici, născute după anul 1990, în populația de la care provin născuții unui an calendaristic – populația de 20-40 de ani.