Laura-Cătălina Vicol-Ciorbă

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Pe fondul recensământului în desfășurare, semnalele care vin din partea specialiștilor însărcinați cu gestionarea acestui proces tind să confirme o scădere accelerată, îngrijorătoare, a populației României. Aceste date, care vor deveni cu siguranță oficiale, sunt anterior anticipate de previziuni interne și externe privind evoluția numerică a populației. Nu mai devreme de anul trecut, datele Eurostat

prognozau o reducere a populației României până în jurul a 15 milioane, la nivelul anului 2050.

Această scădere deja previzibilă a populației nu mai este legată doar de migrația forței de muncă, în special către vestul Europei. Știm cu toții că această migrație a fost reală, de mari proporții – în anii trecuți chiar am văzut date care comparau situația noastră cu cea a Siriei –, iar acum milioane de români trăiesc în afara țării, mulți dintre aceștia fiind deciși să nu se mai întoarcă în țara natală.

Dar, după cum spuneam, cauzele scăderii populației sunt multiple, iar una dintre cele mai importante începe să fie problema natalității. Dincolo de factorii de ordin cultural, de modul în care astăzi tinerii își construiesc o carieră, de faptul că a devenit extrem de dificilă corelarea programului de la muncă cu cel din viața personală, o realitate pentru multe familii este și greutatea efectivă de a crește un copil. Iar această greutate este generată de realități sociale care cu greu pot fi ignorate. Ele sunt ignorate însă doar de o parte din profeții dreptei, inclusiv de pe la noi, care cred că oamenii vulnerabili care au nevoie de ajutor sunt doar o povară* pentru bugetul de stat și doar o „baricadă” în fața politicilor investiționale.

Realitatea este că