Nicolae-Miroslav Petrețchi

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

După cum prea bine cunoaștem, acum două zile a început noul an școlar, un eveniment extrem de important pentru elevi, părinți, dar și pentru cadrele didactice.

Trecând de retorica tipică și pe alocuri populistă, criza educațională generată de pandemie scoate la suprafață și anul acesta multe dintre problemele sistemului de învățământ, iar pe unele dintre ele chiar le accentuează într-un ritm alert, fiind puși în fața unei realități pe care unii decidenți tot încearcă s-o ascundă în spatele unor „reforme” promise, considerând că provocările care stau în fața unei educații performante se rezumă doar la lipsa unei programe școlare adecvate sau doar la diminuarea abandonului școlar.

Personal, în repetate rânduri am prezentat de la această tribună exemple concrete de cazuri în care disfuncționalitățile, lipsa de responsabilitate, manifestările de birocratism amplifică problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ, în special în timpul actualei pandemii, umbrind orice reformă, însă nimeni nu se grăbește să rezolve astfel de disfuncționalități osificate.

Un astfel de caz, semnalat recent, a fost legat de practica organismelor centrale care se ocupă de reglementarea educației *minorităților naționale1