Titus Corlățean

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Este un subiect important și delicat în același timp, și nu vă ascund că unii dintre noi am mai participat la astfel de discuții și în țară, dar și în străinătate, și la Strasbourg, la Consiliul Europei, și chiar la anumite dezbateri în Parlamentul European.

Pentru că, pe de o parte – și discuția este realmente cu cea mai mare deschidere și bună-credință –, este firesc ca în astfel de situații, atunci când este nevoie de un contact direct cu populația, cetățenii care trăiesc într-o anumită localitate, într-o anumită zonă, comunicarea directă să fie bună, să se facă și în limba română, limba oficială a statului, dar și în limba care este, poate, mai bine înțeleasă de cetățeanul care trăiește în acea zonă, dar, pe de altă parte – și aceasta este o poziție europeană, vă asigur, și, în consecință, o poziție românească –, criteriul competenței, criteriul profesional este cel care are rolul decisiv, și nu criteriul etnic.

Și asta poate că pune în valoare o diferență a școlilor de gândire, dar și soluția normativă este cea pe care am îmbrățișat-o și la nivel european și, în consecință, o susținem și la nivelul statului român.

Vă mulțumesc.