Laura-Cătălina Vicol-Ciorbă

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. În 28 noiembrie 1918 Bucovina, această bucată de pământ străbun, își regăsea locul în România Mare.

În fiecare an, bucovinenii, mândri și nesupuși, se strâng pentru a-i omagia pe toți cei care s-au luptat pentru libertatea neamului românesc. Indiferent de contextul politic, spiritul și identitatea românească au dăinuit pe întreg ținutul bucovinean.

Doamnelor și domnilor deputați,

Este important să ne amintim de fiecare dată de momentele decisive din istoria României, momente care ne-au definit, ca stat și ca națiune.

Această hotărâre nu a fost doar un act formal, ci o expresie a voinței unei populații care și-a dorit cu ardoare să-și unească destinul cu cel al fraților și surorilor lor din Regatul României. Astăzi privim înapoi cu admirație și respect la curajul și încrederea celor care au făcut posibil acest moment de unitate și solidaritate.

Astăzi sărbătorim nu doar un act politic, ci și o conștiință colectivă a unei națiuni care și-a unit forțele și aspirațiile pentru un viitor mai bun.

La mulți ani, Bucovina!

Ziua Bucovinei nu este doar o sărbătoare locală, ci un simbol al unității noastre naționale, al valorilor pe care le împărtășim și al drumului parcurs împreună pentru a ne întări identitatea și a ne consolida ca popor.