Valeriu Todirașcu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Interpelarea de astăzi este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății.

Obiectul interpelării: „Victimele omenești din domeniul transplantului și sifonarea banilor către hemodializă”.

Stimate domnule ministru,

În răspunsurile la întrebările adresate de mine în legătură cu transplantul de rinichi și cu îmbunătățirea calității vieții pacienților, Ministerul Sănătății mi-a răspuns că problema transplantului renal este o prioritate în politica Ministerului Sănătății. Pe de altă parte, deși în anul 2013 a crescut numărul de transplanturi renale efectuate față de 2012, 300 față de 172, pentru 2014 s-au acreditat numai două centre de transplant renal, în loc de trei, câte erau în 2012.

În acest sens, menționez că activitatea centrelor de transplant renal Cluj și București a fost, în 2013, obiectul unor investigații de presă care au dezvăluit existența unor deficiențe majore în furnizarea în mod echitabil și legal a serviciilor medicale legate de transplantul de rinichi.

Ministerul Sănătății a admis, în răspunsurile pe care mi le-a trimis, că în problematica transplantului renal nu se respectă prevederea constituțională conform căreia România este un stat unitar, neexistând o singură listă de așteptare pentru pacienții din România care necesită transplant renal, ci două liste distincte. Astfel, la Cluj s-au efectuat mai multe transplanturi decât în București și pacienții au fost discriminați după locul în care s-au înscris pe lista de așteptare. Pe de altă parte, existența a numai două centre de transplant renal, deși pentru prelevarea de organe sunt acreditate 39 de centre în toată țara, discriminează negativ pacienții care nu domiciliază în proximitatea unuia din aceste două centre.

Politica Ministerului Sănătății de până acum a fost de a sprijini tratamentul pacienților cu insuficiență renală cronică prin hemodializă și nu prin transplantul renal, care este o metodă terapeutică ce oferă o calitate superioară vieții acestor pacienți, posibilitatea reintegrării profesionale a lor și un cost aproape de 10 ori mai mic pentru un pacient renal.

Conform datelor statistice prezentate de Institutul Canadian pentru Informații în Sănătate, pentru un pacient dializat, în Canada, se cheltuiesc aproximativ 60.000 de dolari pe an, iar pentru întreținerea unui pacient transplantat se cheltuiesc numai 6.000 de dolari pe an, adică de 10 ori mai puțin.

Recentul accident în care a fost implicată echipa ce urma să recolteze organe de la un donator din Oradea a pus în lumină alte deficiențe majore de organizare a transplantului de organe. S-a putut constata că, deși există pe hârtie 39 de centre de recoltare de organe, nu există decât în București echipe de voluntari care pot recolta ficatul și că aceste echipe sunt alcătuite ad-hoc, și membrii lor nu sunt remunerați pentru activitatea depusă, în cadrul căreia își riscă și viața.