Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Interpelarea mea de astăzi este adresată Ministerului Finanțelor Publice, domnului ministru Gheorghe Ialomițianu.

Domnule ministru,

În ultimii ani, a crescut simțitor numărul anunțurilor publicitare care fac referire la servicii de masaj. Atât în presa scrisă, cât și pe internet, aflăm zilnic că diverse saloane de masaj, mai mult sau mai puțin erotic, invită clienții să le treacă pragul. De multe ori însă aceste „stabilimente” nu sunt altceva decât bordeluri clandestine, unde se practică cea mai veche meserie din lume. Majoritatea persoanelor din această industrie lucrează la negru, cu aprobarea tacită, se pare, a autorităților.

Vă rog, domnule ministru, să-mi furnizați răspunsuri la câteva întrebări pe tema serviciilor de masaj practicate de tinere domnișoare, servicii atât de populare în România.

Inspecția Muncii a efectuat controale pentru a depista câte practicante ale acestei noi meserii sunt înregistrate cu carte de muncă și dacă lucrează în condiții conforme cu reglementările în vigoare?

Dacă da, aș dori să-mi transmiteți date statistice, la nivel național și local, referitoare la numărul persoanelor care activează în domeniu și care își aduc, cuminți, contribuția la bugetul de stat.

Câte firme care funcționează, sub o formă sau alta, ca „saloane de masaj erotic” există în evidența organelor fiscale din județul Vâlcea?

Ce calificare profesională le dă dreptul acestor persoane să fie remunerate pentru servicii denumite generic „masaj erotic”?

De ce se evită sistematic stabilirea unui cadru legislativ care să permită controlul acestor „stabilimente”, deoarece impozitarea corectă a acestei activități de masaj ar aduce venituri însemnate bugetului de stat?

Câte controale au făcut reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, la nivel de țară, la firme ce au ca obiect

de activitate „instituții de masaj” sau „activitate de întreținere corporală”?

Menționez că termenul „masaj erotic” nu apare ca obiect de activitate în Codul CAEN, nici în vreo prevedere legală comercială. Cadrul legislativ este, așadar, pe cât de neclar, pe atât de permisiv în acest sens.

Este de prisos să amintesc numeroasele apariții în presă care arată cum Poliția Română a dispus închiderea a diverse „saloane de masaj”, pentru că funcționau ca paravan pentru practicarea prostituției sau a traficului de persoane.

Ce măsuri considerați că trebuie luate pentru ca să se poată intra în legalitate în acest domeniu?

Solicit răspuns în scris și verbal. Mulțumesc.