Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·16 septembrie 2014
other · adoptat tacit
Valeriu Todirașcu
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Întrebarea de astăzi este adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății.
Obiectul întrebării: „Autorizarea exercitării profesiunilor de biochimist, biolog și chimist”.
Stimate domnule ministru,
În plenul Senatului României din 3 martie 2014, v-am adresat o interpelare cu privire la încălcarea dreptului la muncă și abuzurile comise de Ordinul Biologilor, favorizate de o lege care încalcă prevederile constituționale. La această interpelare am primit o promisiune de răspuns după consultarea Ordinului Biologilor.
Deoarece au trecut peste nouă luni de la data interpelării și nu am primit niciun răspuns la cele semnalate de mine și cum deficiențele legislative semnalate și abuzurile Ordinului
Biologilor continuă, îngrădind dreptul la muncă al profesioniștilor biochimiști, biologi și chimiști, garantat de Constituția României, vă rog să-mi comunicați în scris, în termenul legal, următoarele:
1. Ce veți întreprinde pentru a pune capăt acestor
abuzuri?
2. Când vor înceta aceste abuzuri exercitate de o organizație neguvernamentală care îngrădește dreptul la muncă al unei categorii de cetățeni ai României?
Consider că Ministerul Sănătății are obligația legală de a reglementa modalitatea de obținere a dreptului la muncă al profesioniștilor din domeniul sănătății și că sunteți răspunzător de abuzurile care îngrădesc, în prezent, acest drept.
Cu stimă, senator Valeriu Todirașcu.
Întrebarea este adresată domnului profesor doctor Radu Deac, director executiv al Agenției Naționale de Transplant.
Obiectul întrebării: „Cheltuielile legate de transplantul de rinichi”.
Stimate domnule director executiv,
Transplantul renal, pe lângă faptul că oferă o calitate superioară a vieții pacienților transplantați, față de cei aflați în dializă cronică, realizează o mare economie de fonduri publice. De exemplu, în Canada fondurile cheltuite pentru un pacient dializat cronic sunt suficiente pentru intervenția de transplant și tratamentul de întreținere a zece pacienți cu transplant de rinichi. În România nu există, din ceea ce cunosc, o comparație între costurile totale legate de dializă și costurile totale implicate de transplantul renal pentru un pacient tratat prin fiecare din aceste procedee. De aceea, impresia generală este că transplantul reprezintă un tratament de lux și statul alocă fonduri insuficiente pentru programul de transplant renal.
Cu numai două-trei centre de transplant renal funcționale, România se află pe ultimele locuri în Europa în această privință. Ca membru al Comisiei de sănătate publică a Senatului, doresc să remediez această situație care implică risipa de fonduri publice și calitate insuficientă a vieții pacienților cu insuficiență renală cronică și să stimulez dezvoltarea programului de transplant renal până la nivelul țărilor vest-europene.