Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mă bucur că instaurați o regulă nouă, aceea de a începe la timp sesiunile noastre, pentru că, practic, electoratul ne-a trimis aici să lucrăm, și nu să tot tragem de timp, așa cum de vreo lună se întâmplă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Cum se conduce (în) România”.

Weekendul trecut a fost marcat de două subiecte interesante. Primul a adus în discuție, din nou, siguranța pe șosele. A fost, practic, semnalul că în curând vom avea parte de astfel de drame pe șosele din ce în ce mai mult. Vinovați vom găsi mereu, în astfel de cazuri, în persoanele celor implicați în asemenea accidente, numai că ar trebui să vedem și dincolo de aceste aspecte, de expertizele oferite de Poliție și de mărturiile celor prezenți în astfel de cazuri. De ce nu dăm vina și pe cei care ne-au tot promis autostrăzi, pedepsindu-i ca fiind adevărații vinovați? Ar trebui ca guvernanților să le fie prezentat săptămânal un raport cu toate accidentele din țară. Asta deoarece majoritatea accidentelor sunt din cauza „calității” drumurilor. Poate așa s-ar mobiliza mai mult, deși sunt slabe speranțe să se elimine dezordinea ce guvernează acum circulația rutieră, și nu numai. Au avut tot timpul din lume și nu au îmbunătățit nimic.

În schimb, actualii guvernanți se concentrează pe diverse metode de a mai lua bani de la cetățeni, respectiv de la posesorii de autoturisme, de această dată, bani pe care să-i cheltuiască în scopuri numai de ei știute. Ultima găselniță descoperită este obligativitatea montării de anvelope de iarnă.

Toată presa înregimentată în susținerea lui Traian Băsescu, „președintele nostru drag”, cum s-ar exprima consilierul premierului, a transmis informația cum că este imperios necesar ca toate mașinile să fie echipate cu

anvelope de iarnă de la 1 noiembrie, ceea ce, bineînțeles, este o metaforă băsesciană, fluidizarea traficului căzând, ca peste tot în lume, în sarcina autorităților locale și naționale care se ocupă cu deszăpezirea arterelor de circulație. Nici nu are rost să ne mai gândim la ce tip de contracte sunt în spatele acestei idei legislative, ce firme din clientela PDL vor fi avantajate. Este deja un lucru de toată lumea „acceptat”, într-un regim de semidictatură.

Al doilea subiect important a fost marcat de întâlnirea Organizației de Femei a Partidului Democrat Liberal, cea care și-a ales recent președintele. Întâlnirea a fost marcată, bineînțeles, de o mică scenă de teatru. Inițial, ca să se arate că este totuși o competiție, s-au înscris în cursă două candidate. Cum, desigur, în cadrul partidului nu există animozități, a rămas un singur candidat, în spiritul democrației originale promovate de mai-marele statului. De la această întâlnire nu a lipsit nici premierul. Acesta a oferit presei o declarație cel puțin interesantă, și anume că o femeie ar fi potrivită să ocupe funcția de Președintele al României și că, mai devreme sau mai târziu, acest lucru se va întâmpla. Să fie aceasta o încurajare pentru toate femeile din politică sau, oare, ni se pregătește ceva? De fapt, este un copy-paste pe care, din nou, premierul României l-a făcut după o declarație a președintelui Băsescu.