Mircea Lubanovici

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Onorat prezidiu, Stimați colegi, „Apel pentru viitorul copiilor”

Doresc să vă aduc la cunoștință o problemă care continuă să ne dezamăgească, atât pe mine, cât și pe românii stabiliți în afara României, a căror deschidere către țara-mamă pare a fi limitată de actuala putere. Cu profundă tristețe și indignare, mă simt nevoit să răspund declarației doamnei ministru Mariana Câmpeanu, conform căreia este exclusă ideea reluării adopțiilor internaționale. Sub ce justificare? Citez din spusele doamnei ministru: „Eu aș vrea ca toți copiii români să rămână în România, din moment ce noi nu suntem în stare să rezolvăm cererile din țară, nu știu cum am face... sau probabil s-ar reuși să se rezolve mai repede cele din străinătate.”

Este îngrijorător să constatăm că în condițiile actuale, când copiii sunt agresați în orfelinate și privați de educație, se dorește acest lucru.

Sunt convins că toți visăm ca România, să nu mai fie țara cu cei mai mulți copii abandonați din Europa, că ne dorim ca cei aproximativ 70.000 de orfani să aibă un viitor strălucit după vârsta de 18 ani, când ies de sub protecția socială a statului sau, mai mult, ca adopția să nu depindă de acordul unei mame care și-a abandonat copilul într-un spital. Însă realitatea este cu totul alta, iar noi trăim în realitate, doamnelor și domnilor colegi deputați.

Interzicerea adopțiilor internaționale nu reprezintă doar o mare nedreptate față de acești zeci de mii de copii care

adorm seara cu gândul că poate cineva îi va lua acasă a doua zi, ci încălcarea unor drepturi fundamentale, a unei șanse la educație, de multe ori a unei șanse la un viitor sau poate chiar la viață, în cazul copiilor cu probleme de sănătate.

Dar pentru ce, stimați colegi? Pentru că Oficiul Român pentru Adopții din subordinea Ministerului Muncii simte că este depășit de situație și că ar fi prea complicată procedura? Cu alte cuvinte, doamna ministru, în loc să eficientizeze sistemul și să rezolve problema numărului limitat de adopții – aproximativ 1.000 anual –, preferă să sacrifice viețile a mii de copii care știți bine că ar putea primi o educație aleasă în străinătate și toate condițiile pentru a se dezvolta normal și sănătos.

Conform studiului Bucharest Early Intervention Project despre dezvoltarea copiilor abandonați din România, realizat de Charles A. Nelson, profesor la Universitatea Harvard, împreună cu Children’s Hospital din Boston, consecințele consilierii deficitare sunt reflectate în dezvoltarea fizică a copilului. Rezultatele arată că o parte din orfanii instituționalizați suferă de tulburări de comportament și în multe cazuri au un IQ scăzut.

Noi, românii din diaspora, vom fi întotdeauna vocea acestor copii neajutorați. De aceea menționez acum că vom face tot posibilul ca românii care trăiesc în afara țării și pe care îi reprezint în Parlamentul României să aibă dreptul de a adopta copii români.