Marius-Andrei Miftode

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi*,

Serialul de rapoarte „România educată” a ajuns anul acesta la ultimul sezon, cel în care scenariștii au devenit actori pentru episodul intitulat „Cum să nu faci reformă în educație”.

De cel puțin un deceniu, părinți și elevi, deopotrivă, se plâng de conținutul educațional rămas mult în urma vremurilor. Cele două noi legi ale învățământului sunt aproape inutile atâta vreme cât ceea ce învață copiii la școală este predat cu aceleași metode și cu entuziasmul din anii ʼ70.

Se aude des că matematica nu s-a schimbat, că istoria e la fel, că fizica de bază nu e alta și este adevărat. Ce s-a schimbat însă fundamental este concurența pentru atenția copiilor, pe care o au aceste discipline și altele.

Învățământul românesc a rămas încremenit în forme învechite și ineficiente. Informația continuă să fie aruncată de-a dreptul în elevi, standardele de evaluare la nivel național sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire.* Rezultatele se văd la evaluarea analfabetismului funcțional.