Sorin Constantin Lazăr

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Votul sau glonțul?”.

Abraham Lincoln spunea că „votul este mai puternic decât glonțul” și aceasta s-a putut vedea la cele două alegeri de anul trecut, culminând cu ultima, ce a reprezentat o execuție finală a acelei părți din clasa politică românească ce a crezut, vreme de ani de zile, că voința publică poate fi manipulată oricum, oricând și de către oricine, în folosul intereselor personale sau de grup.

Da, un vot te poate omorî ca om politic sau te poate răni atât de grav, încât revenirea în viața politică să se facă foarte anevoios sau chiar deloc.

Aceste gânduri mi-au venit în minte, stimați colegi, acum, când văd cum dreapta din România, aflată în colaps și fără nicio posibilitate concretă sau coerentă de revenire, ilustrează perfect ceea ce Lincoln spunea cândva.

Mă număr printre oamenii politici care au militat întotdeauna pentru unitate și dezbateri constructive, indiferent de ideologii sau de doctrine.

Am trista ocazie de a observa cum unii nu au învățat și nu vor învăța niciodată din greșelile făcute și cred că votul cetățenilor sau cel de încredere acordat de către colegii lor reprezintă un fir elastic de care poți trage la infinit, fără ca vreodată să se rupă.

Atenție, stimați colegi, care vă ghidați așa-zisa viață politică după astfel de teorii! Acel fir se rupe și, atunci când o face, el tinde să îl lovească direct în față tocmai pe cel care a abuzat de puterile sale.

M-am întrebat deseori de ce unii oameni politici înțeleg politica drept un câmp de luptă pe care există numai dușmani, puțini camarazi și totul trebuie să treacă prin tăișul vorbelor urâte, al acțiunilor fățarnice și al neîncrederii totale.

Pentru o viață politică cu adevărat funcțională, avem nevoie și de putere, și de opoziție, însă o opoziție care să își înțeleagă pe deplin rolul și să și-l asume conform.

În același timp, deși România este caracterizată de doctrina social-democrată, cetățenii săi fiind și rămânând de stânga, avem nevoie și de dreapta, dar nu una măcinată de lupte intestine, de același comportament ce are la bază principiul trădării ca soluție universală și punerea bețelor în roțile celor care guvernează. Sunt de părere, stimați colegi, că niciodată un om care este capabil să-și trădeze sau să-și ucidă frații, prietenii sau partenerii nu se va putea purta echitabil în nicio situație și nu va putea participa la nicio acțiune la care propriul interes să nu primeze.

Din nefericire, românii au simțit acest lucru pe propria piele. Din fericire, au putut sancționa acest comportament, anihilând acea parte a politicii ce s-a dovedit a fi cangrenoasă.

Nu este treaba noastră dacă dreapta din România va mai avea vreodată o șansă sau nu. Treaba noastră este să guvernăm în folosul cetățeanului român.