Marian Neacșu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Stimate domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

## Stimați invitați,

Antevorbitorul meu a citit din nu știu ce hârtie. Din câte cunosc eu, programul nostru de guvernare va fi aprobat în Consiliul Național și în Congresul care va avea loc pe 16 octombrie, deci abia de acum încolo discutăm despre aceste probleme. Celelalte sunt pur și simplu niște documente de lucru.

## Stimați colegi,

Ceea ce anticipam cu toții la momentul croirii Guvernului „Boc IV”, prin introducerea în formula guvernamentală a unor așa-ziși profesioniști neînregimentați politic, s-a adeverit. Aceștia au fost doar niște pioni otrăviți, tocmai buni de sacrificat cu cinism, atunci când momentul a impus-o, pentru o așa-zisă spălare a imaginii unui Guvern care s-a făcut remarcat prin cele mai negre performanțe: aceea de a învrăjbi toate categoriile sociale și profesionale, aceea de a înregistra contraperformanțe economice greu de imaginat, aceea de a face din membrii Cabinetului și din prim-ministrul Emil Boc cele mai hulite și mai controversate personaje din istoria postdecembristă.

Și, pentru a veni la tema zilei, vă rog să-mi permiteți nu recurs la memorie și vă rog să mă însoțiți în acest demers.

Trebuie să recunosc, stimați colegi, în naivitatea mea am crezut că nominalizarea la cârma Ministerului Agriculturii a unui profesionist cu vechi ștate de serviciu la Bruxelles, coroborat cu accederea în onorantul fotoliu de comisar european a unui român, la rândul său fost ministru al agriculturii, vor face ca măcar în acest domeniu lucrurile să meargă bine, românii să aibă pe masă produse ieftine și de bună calitate, fermierii români, arși de soare și bătuți de ploi și uneori de grindină, să nu mai fie și bătuți de soartă, iar satul românesc să depășească imaginea aceea, oarecum idilică, a ulițelor pline de noroi, iarna, și de colb, vara.

Așteptam de la un fost funcționar pe lângă organismele europene o cu totul altă abordare, în spirit european, pragmatic și calculat, obiectiv și eficient. Și chiar dacă lucrând prin țări străine consideram că este cumva de înțeles ca domnul ministru să nu cunoască în amănunt realitățile cu care se confruntă truditorii pământului, am constat cu mare amărăciune că nici pe cele ale zonei de activitate pe care o patronase până atunci nu le stăpânea prea bine.

Așa se face că puținii bani europeni destinați fermierilor români au ajuns la aceștia tot foarte târziu și tot insuficienți, așa se face că fondurile europene destinate dezvoltării exploatațiilor agricole s-au dovedit, încă o dată, un miraj, și nu un miracol, așa se face că dezvoltarea rurală a rămas, în continuare, un concept, iar realitatea a impus o selecție și, mai ales, o repartizare partinică și așa a prea puținilor bani către clientela politică, iar toate acestea au făcut ca domnul ministru Dumitru, despre care presa a făcut comentarii de genul „Din lipsa de fonduri, ministrul Dumitru revigorează agricultura cu fonturi” sau „Ministrul agriculturii favorizează infracțiunile în domeniul vitivinicol”, să devină acceptabil și interesant abia după ce a fost demis sau, mă rog, remaniat, atunci când a început să vorbească despre incompetență și despre neputință, dar mai ales atunci când a început să vorbească despre presiuni și influențe politice. Sunt, probabil, singurele merite care l-au făcut apt pentru a ocupa conducerea Comisiei prezidențiale pentru agricultură. Sau, mai degrabă, cunoscând preocuparea președintelui de a aduna date despre toată lumea, probabil se va ocupa de o subcomisie de întocmit dosare despre cei care l-au acuzat de influențe și presiuni.