Vasile Filip Soporan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Doresc să prezint în fața dumneavoastră declarația politică „Între reconversie și uitare”.

La sfârșitul săptămânii trecute am avut o întâlnire cu reprezentanții celor care au slujit una dintre cele mai apreciate instituții din România, și anume Armata. Această instituție a cunoscut transformări radicale în ultimii 20 ani, afectându-se traiectoriile personale ale multora dintre cei care și-au ales cariera militară.

Din discuțiile purtate cu aceștia, am constatat că marea majoritate a ales pregătirea în această profesie din vocație. Practicarea au făcut-o cu dăruire, după un program care a creat automatisme și o mai mică înțelegere a transformărilor la care a fost supusă societatea civilă în ansamblul ei, în care promovarea și așezarea valorilor au avut de suferit.

Mulți și-au încheiat cariera militară activă înainte de vârsta normală a pensionării; au o pregătire profesională foarte bună, se luptă cu un puternic sentiment al inutilității și caută posibilitatea unor colaborări în care să aibă posibilitatea de a valorifica experiența profesională și de viață în domeniul civil.

În același timp, aceștia sunt preocupați de starea actuală a Armatei, de bugetul care este alocat, de resursele disponibilizate structurilor componente, de misiunile pe care le întreprinde Armata Română în străinătate, de starea sporurilor care au fost acordate în timp militarilor, de statutul angajaților cu contract civil și de diferența care există între aceștia și colegii lor din structurile militare aparținând Ministerului Administrației și Internelor, de faptul că în cadrul stărilor conflictuale militarii nu sunt reprezentați, așa cum se întâmplă în alte cazuri, de faptul că propunerea pentru Legea salarizării unice îi așază într-o competiție cu alte profesii și structuri, nu întotdeauna benefică, la nivelul orgoliilor lor, prezente și de o parte, și de cealaltă.

Cu seriozitate, mi-au povestit de eforturile financiare pe care le fac, unele dintre acestea fiind consistente, de exemplu, 18.000 euro pentru atestarea unui aviator militar pentru efectuarea zborurilor civile, de dorința implicării în activitățile de voluntariat, de posibilitatea includerii lor în viața comunității.

Unii dintre foștii militari au solicitat chiar un program de pregătire de tranziție de la activitatea militară la integrarea în activitățile specifice mediului civil.

Pentru că problemele ridicate sunt reale, preocupările fiind încărcate de îngrijorare și de dorința de a-și realiza o nouă poziționare pentru partea a doua a vieții lor active, consider că, în centrele unde există un număr important de reprezentanți ai acestei categorii, este necesar și util să se creeze centre sau laboratoare de consiliere și afaceri care să asigure o bună orientare a celor care își încheie activitatea din domeniul militar.

Având în vedere faptul că reprezint un colegiu, Colegiul Câmpia Turzii, în care rezerviștii militari sunt foarte bine reprezentați, fac propunerea de realizare a unui asemenea centru în Câmpia Turzii, cu sprijinul și implicarea directă a Ministerului Apărării, a Ministerului Muncii și Solidarității, a autorităților locale, a unităților de învățământ și a unităților de monitorizare a fondurilor europene.