Ion Eparu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi, cu totul întâmplător, vine, cumva, în continuarea discuțiilor de ieri, când, de la acest microfon, a încercat să răspundă la unele întrebări izvorâte din viața reală a sistemului de învățământ prim-ministrul Dacian Cioloș.

Întâmplător, declarația mea politică era scrisă pe aceeași temă. Are un titlu ceva mai lung: „Sistemul de învățământ superior din România este dependent de rezultatul slab al învățământului preuniversitar și neraportat la piața muncii,

conform raportului prezentat recent de Curtea de Conturi a României”.

Stimați colegi,

De curând, Curtea de Conturi a făcut public un raport asupra activității din zona învățământului superior din țara noastră. Pe mai bine de 90 de pagini, sunt inserate observații care, odată în plus, cel puțin mie, care provin din sistemul de învățământ, mi-au produs îngrijorări deosebite.

Vin în fața dumneavoastră cu încercarea de a sublinia, odată în plus, câteva deficiențe ale activității din sistemul educațional, pe care, de altfel, le-au subliniat și autorii raportului.

Raportul, așa cum am spus și cum am constatat, în opinia mea, este bine întocmit și temeinic documentat. Concluziile, repet, sunt însă îngrijorătoare și aș vrea să vă prezint și dumneavoastră patru dintre acestea.

În primul rând, s-a subliniat faptul că evoluția demografică are implicații majore și asupra procesului de învățământ. Astfel, raportul arată că populația din grupa de vârstă 0–19 ani s-a redus cu 3,3 milioane de persoane în perioada 1990–2015, iar, pentru anii 2015–2040, se prevede o reducere cu aproape 700 de mii de persoane.

Conform prognozei Eurostat, populația din grupa de vârstă 20–64 de ani va scădea cu două milioane de persoane până în 2040, față de anul 2015.

În această situație, cifre de 900 de mii, așa cum au fost în anul școlar 2006–2007, de 400 de mii, în anul școlar 2013–2014, de înscriși în anul I la facultăți sunt deja cifre de vis.

În al doilea rând, calitatea slabă a învățământului preuniversitar se consideră că afectează sistemic calitatea actului de învățământ superior.

La testele PISA, adică la testele care evaluează standardizat internațional și se administrează elevilor de 15 ani în aproximativ 60 de țări din întreaga lume și la care România participă din anul 2000, elevii români au obținut în permanență rezultate slabe. În 2012, de exemplu, România se afla pe penultimul loc, înaintea Bulgariei.

În acest context, desființarea învățământului profesional s-a dovedit clar a fi un eșec, pentru că s-a dat drum liber elevilor slab pregătiți spre sălile de curs din universități, în condițiile în care multe instituții de învățământ superior nu mai organizează examene de admitere.

Un criteriu elocvent al competitivității învățământului superior românesc îl reprezintă fluxurile studenților internaționali, iar România are fluxuri nete negative, ceea ce înseamnă că numărul studenților români care pleacă la studii în străinătate este mai mare decât numărul studenților străini care apelează la serviciile educaționale din România.