George Edward Dircă

## Bună seara, stimați colegi!

Domnule președinte de ședință,

Astăzi voi adresa o interpelare domnului prim-ministru, Sorin Grindeanu, domnului ministru al afacerilor externe, Teodor Viorel Meleșcanu, și doamnei ministru delegat pentru afaceri europene, Ana Birchall.

## Domnule prim-ministru,

România va deține în semestrul I al anului 2019 mandatul semestrial la președinția Consiliului Uniunii Europene, într-o perioadă care se anunță de pe acum crucială pentru viitorul Uniunii Europene și evoluția proiectului european. Este suficient să amintim în acest sens doar câteva dintre momentele de referință previzibile ale primului nostru mandat european, și anume:

- finalizarea negocierilor privind retragerea Marii Britanii

- din Uniunea Europeană, Brexitul;

– reformarea tratatelor UE și conturarea unei noi viziuni asupra construcției unionale, respectiv asupra direcțiilor de dezvoltare a proiectului european, deja anunțată de tandemul franco-german;

- combaterea eficientă și coerentă a rețelelor terorismului

- internațional;

- și gestionarea eficientă a crizelor și conflictelor la

- granițele externe ale Uniunii Europene.

Îndeplinirea onorabilă de către țara noastră a sarcinilor deosebite ce-i revin, în mai puțin de doi ani, la cârma Uniunii Europene depășește cu mult atribuțiile stricte ale Ministerului român de Externe, implicând, în mod nemijlocit, prestigiul și poziționarea României la nivel european și internațional în calitate de membră a comunității europene și euroatlantice.

Pe cale de consecință, vorbim de responsabilități directe la cele mai înalte niveluri instituționale executive ale statului român, cu referire directă la Președinția și Guvernul României. În același timp, Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții clare privind realizarea politicii externe a statului român, este chemat să joace un rol-cheie în procesul de pregătire aferent viitorului mandat al României la președinția Uniunii Europene.

Iată de ce este firesc să ne întrebăm la un moment de bilanț – primele 100 de zile de mandat ale Guvernului Grindeanu și, implicit, ale membrilor cabinetului acestuia s-au împlinit deja – cum pregătește Guvernul și, mai ales, cum pregătește Ministerul Afacerilor Externe viitoarea președinție a Consiliului Uniunii Europene, dincolo de rutina unor schimburi de vizite ale conducerii instituției, cu mai mare sau mai mică încărcătură protocolară, cu omologii din spațiul european sau internațional. Să ne concentrăm, așadar, atenția asupra pregătirii viitorului mandat românesc la cârma UE. Și aici avem în vedere cel puțin două componente esențiale: logistica, respectiv planul resurselor umane.

În plan logistic, constatăm cu stupoare că Ministerul Afacerilor Externe, deși vorbim de o instituție strategică de primă linie, continuă să ființeze în aceeași clădire veche și ponosită, datând din anii ’50, un fost sediu de partid muncitoresc, prezentând un risc seismic dificil de ignorat, care pune în pericol, în cazul unui cutremur mai mare de șase grade pe scara Richter, nu doar... distrugerea unor documente și a unei baze de date de importanță națională, inclusiv a fondului arhivistic aferent, ci, mai ales, viața personalului diplomatic/consular și tehnico-administrativ. Dincolo de amenințările de natură seismică pe care le prezintă actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, spațiile de lucru sunt în mare măsură neadecvate, supraaglomerate și, de cele mai multe ori, improprii pentru un minister de externe al unui stat membru UE și NATO în anul de grație 2017.