Gabriel-Ioan Avrămescu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se numește „Soluționarea problemei urșilor din județul Buzău – o chestiune de siguranță publică”.

Principala funcție a unui stat este de a fi capabil să garanteze securitatea cetățenilor săi.* În fond, acest principiu stă și la baza contractului social dintre cetățean și stat. Cetățeanul renunță la o parte din libertatea sa în favoarea statului, iar statul, în schimbul acestei cedări de libertate, trebuie să îi garanteze cetățeanului deplina protecție, prin instituțiile ce veghează la impunerea și respectarea legii și a ordinii publice. Din păcate, de câteva săptămâni încoace, locuitorii din județul Buzău* nu se mai simt în siguranță atunci când își părăsesc casele. Cauza instalării sentimentului de frică în rândul buzoienilor o reprezintă repetatele atacuri ale urșilor, care au căpătat o frecvență zilnică.

Când analizăm pârghiile prin care putem interveni asupra unei astfel de probleme, izvorul de drept primar îl reprezintă Directiva nr. 92, cunoscută ca Directiva „Habitate”. Acest act normativ își propune să contribuie la asigurarea biodiversității în Uniunea Europeană, prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. În cadrul acestei directive, în anexa IV, este desemnat și ursul brun ca specie de animal cu importanță comunitară care are nevoie de protecție strictă. Cu toate acestea, aceeași directivă oferă, la articolul 16, sediul materiei pentru derogări de la scopul său. Printre scopurile pentru care se poate deroga de la această directivă regăsim rațiuni ce țin de protejarea sănătății și siguranței publice sau pentru alte motive cruciale de interes major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic. Pe baza acestei directive și sub presiunea evenimentelor de o gravitate ce nu mai puteau suporta amânare, în legislația românească a apărut Ordonanța de urgență nr. 81/2021, cu scopul de a proteja populația de atacurile urșilor.