Nicolae Vlad Popa

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Voi vorbi tot despre europarlamentare.

„Europarlamentarele 2014 – între eurooptimiști și eurosceptici”

Doamnelor și domnilor,

Chiar dacă momentul alegerilor parlamentare a trecut și avem, iată, rezultatele acestora, cu îngăduința dumneavoastră, aș dori să mă refer în cele ce urmează la câteva aspecte ce mi se par interesante.

Așa cum anticipau majoritatea analiștilor și observatorilor politici europeni, rezultatul alegerilor europarlamentare din acest an au adus în Parlamentul European o serie de partide eurosceptice și extremiste, care, pe fondul măsurilor de austeritate, al sărăciei și șomajului accentuat, au beneficiat de voturile unui număr important de electori europeni. Surprinzător, dar și îngrijorător, totodată, a fost scorul mare obținut de o serie de formațiuni naționalist-extremiste din țări cu îndelungată tradiție democratică, unele din acestea chiar fondatoare ale proiectului Uniunii Europene, cum sunt Franța și Marea Britanie. Rămâne de văzut, în viitorul apropiat, care vor fi consecințele acestei noi configurații a legislativului european în ceea ce privește colaborarea între diversele grupuri parlamentare.

În ceea ce-i privește, românii au optat pentru continuarea drumului european pe care a pornit țara noastră și, din fericire, nu au fost atrași în zona extremismului antieuropean. Cu toate acestea, cu îngăduința dumneavoastră, aș dori să fac câteva observații legate nu atât de rezultatele alegerilor de la noi din țară, ci de modul în care unele formațiuni politice au înțeles să desfășoare așa-numita campanie electorală. Și nu întâmplător am folosit această sintagmă, „așa-numita campanie electorală”, fiindcă, în realitate, ea nu a fost și – din motive mai mult sau mai puțin transparente – nu poate fi calificată drept o reală campanie electorală pentru Parlamentul European.

În primul rând, pentru că din discursul public au lipsit temele majore referitoare la absorbția fondurilor europene (domeniu în care România înregistrează întârzieri foarte mari), la necesitatea unor soluții economice eficiente, la crearea locurilor de muncă pentru a diminua acest flagel european care este șomajul. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că partidul de guvernământ, respectiv liderii acestuia, în frunte cu președintele său, a confiscat, oarecum, mesajul naționalist prin prezentarea unor afișe electorale, în care aceștia apăreau alături de personaje gen Mihai Viteazul sau lângă monumente, Arcul de Triumf, Mitropolia României, și prin slogane de tip: „Mândrii că suntem români” et cetera. Acest tip de mesaj subliminal nu-și avea rostul într-o astfel de confruntare electorală, întrucât sunt absolut convins că electoratul ar fi fost mult mai interesat de teme ce vizează rolul și locul României în cadrul Parlamentului European, precum și de modul în care țara noastră se va poziționa, în funcție de apartenență, la principiile familiilor politice europene. Nu în ultimul rând, aș sublinia faptul că ponderea aparițiilor televizate ale liderilor PSD a fost covârșitoare, comparativ cu a celorlalte formațiuni politice. Iată de ce, în opinia mea, nu am avut o campanie electorală de nivel european. Din păcate, PSD a dovedit încă o dată că este o mașinărie politică non-democratică, având ca principal obiectiv menținerea și consolidarea puterii.