Petre Daea

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori,

Dacă prin aprobarea actului normativ am vindeca Guvernul de lipsa de viziune, cel ce vă vorbește tot timpul ar fi de acord cu măsuri care să aducă mai bine și mai mult țării.

Vorbesc cu aducere aminte de luarea unei poziții în Senatul României vizavi de modul în care s-a făcut reforma în sănătate. Îl rugam atunci pe domnul ministru – pe care îl respect –, colegul nostru de Senat, printr-o interpelare, să-mi răspundă cum vede Domnia Sa, când cu barda întunericului a retezat spitalele României. Și acum văd, când au aprins lumina și au văzut că oamenii mor de durere până la spital, s-au gândit cum cauterizăm aceste răni puternice produse în urma unei decizii insuficient fundamentate.

Și, ca să vă dau dovada celor spuse, v-aș trimite să rememorați, să recitiți și să reanalizați care era fundamentarea în reducerea spitalelor, una singură: cheltuieli mari. Nici nu se punea problema eficientizării activității de asigurare a asistenței medicale, spuneau oamenii care văd durerea cu ochiul profesiei și cu transpirația minții. Mă gândeam dacă sudoarea corpului poate umezi fruntea minții la cei care au tăiat fără să se uite. Și acum...

I-am ascultat intervenția colegului săptămâna trecută, când spunea că această măsură era preconizată cu mulți ani în urmă. Păi, dacă am avut-o ca soluție, și am avut-o în sertarul cunoașterii și în portofoliul administrativ, întrebarea se pune: dacă am operat tăind, de ce nu am și cusut, în același moment, ca lucrurile să nu se întâmple cum, de altfel, se întâmplă astăzi?

Am primit răspuns la acea interpelare, greu de digerat de durerea oamenilor, iar cel ce vă vorbește spunea, cu puține cuvinte, că ați tăiat, ați desființat spitale unde primarii au altă culoare politică, iar în județul Mehedinți așa s-a întâmplat: la Strehaia, că a fost primar liberal, și la Vânju Mare, că a fost PSD-ist.

Dar le-am spus atunci – și le repet astăzi –, durerea PDL-iștilor nu va fi alta decât egală, și poate mai grea decât a acelora pe care i-ați privat printr-o măsură proastă, rețineți!, rea, dureroasă, și nu a durat multe luni de zile, și iată că realitatea ne-a împins la înfăptuirea unei măsuri reparatorii.

După ce moare omul, degeaba îl jelești. Poate, pentru a impresiona, dar în niciun caz pentru a repara. De aceea, nu-l văd... sau nu o văd ca o măsură reparatorie – deși un iscusit medic, pe care îl respect, a spus acest lucru –, ci ca o măsură aleatorie, într-un concept insuficient plămădit.

Respectul meu față de colegul Cseke nu se diluează, rămâne, dar îmi pare rău că dumnealui, acum, cred că are și suferința mea, că îi spuneam când era pe marginea..., pe scaunul de ministru: „Domnule ministru, nu înțeleg poziția dumneavoastră de început al mandatului parlamentar, ca senator al României, și de a pune în aplicare măsurile guvernamentale”.

## Stimați colegi,