Mihai Niță

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi a mea se numește „Cetățeni ai României, nu mai votați la întâmplare!”.

A început un nou an școlar. De data aceasta sub auspiciile promisiunilor tehnocrate. Plini de încredere și emoții, elevii s-au dus la școală, nerăbdători să găsească, în școlile curate și reamenajate, noile manuale frumos așezate pe bănci. Dar surprizele așteptate s-au dovedit a fi din nou simple iluzii. Copiii care încheiaseră anul trecut în școli de pe vremea lui Pazvante au regăsit aceleași localuri dărăpănate, cu grupuri sanitare improprii și insalubre, aceleași cărți ponosite rămase de la clasele mai mari. O sumedenie de școli funcționează în continuare, contrar legii, fără avize sanitare, fără avize de la ISU, care le-ar garanta siguranța în cazul unor eventuale cutremure sau incendii.

Este normal să ne întrebăm, din nou, dacă soluția unei guvernări tehnocrate a fost de vreun folos populației. În locul promisiunilor onorate se regăsesc aceleași scuze, motivate de lipsa banilor. Preocupările pentru investiții au fost înlocuite cu noi proiecte de restructurare a anului școlar și a programelor de învățământ, a căror utilitate practică nu s-a constatat în anii postdecembriști. Asistăm în continuare la o perpetuă brambureală.

Într-o atare situație, ne-ar mai putea consola doar consecvența neabătută a guvernelor perindate la putere, care n-au modernizat, prin droaia de ordonanțe, nici agricultura, nici sistemul de pensii, de sănătate, fiscal, penitenciar sau pe cel de asigurări. Cât despre investiții, sume uriașe de bani s-au cheltuit în mod păgubos pe proiecte fanteziste și studii de fezabilitate, finalizate prin... termene expirate. Unicul sistem care merge strună este cel falimentar.

Ne-am trezit brusc, ca dintr-un somn profund, observând că, statistic, nu avem o armată capabilă să riposteze la o ipotetică agresiune externă, că poliția, jandarmeria și spitalele n-au personal suficient, că se compromite agricultura din lipsa irigațiilor și a barajelor de protecție, că nu putem exporta bruma de grâu din cauza deficiențelor calitative, că nu găsim personal calificat pentru fabricile nou-înființate, că n-are cine stopa defrișările ilegale de păduri, că nu putem opri hemoragia de valută spre țări străine, că infrastructura transporturilor se află într-o stare jalnică, afectând turismul intern și internațional, într-o țară cu peisaje feerice și vestigii istorice, care se numește România, în care trăim la întâmplare și pe care nu suntem capabili s-o gospodărim. N-ar fi fost oportun, mai degrabă, să desemnăm un guvern de gospodari serioși, văzând că alternanța politicienilor cu tehnocrații nu ne-a adus starea de bine pe care acest popor mereu păcălit o merită cu prisosință?

Dacă ne imaginăm că pronia cerească nu ne poate lumina mintea dintr-o dată, arătându-ne calea cea bună, ar însemna că soluția cea mai pragmatică se află deja la îndemâna noastră și trebuie doar pusă în operă. Iată că vin alegerile generale. Stă în puterea alegătorilor să hotărască, printr-o simplă ștampilă, cine va trebui să conducă țara în continuare. Dacă suntem cu toții de acord că lucrurile nu stau bine, electorii sunt aceia care au dreptul și puterea să hotărască cine vor fi noii conducători.