Gheorghe Saghian

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică am intitulat-o „Deteriorarea imaginii «domnului Trandafir»”.

Stimați colegi,

La sfârșitul anului trecut, înainte de sărbători, a izbucnit un scandal de care cu siguranță a auzit aproape toată lumea: acela al învățătoarei bucureștene care a cerut bani și cadouri mai consistente părinților. Desigur, dezvoltarea subiectului a făcut valuri în presă, și nu numai, dar mai ales în rândul părinților și al cadrelor didactice.

Consider că ar trebui să ne gândim puțin de ce anume s-a ajuns în situația aceasta. Desigur, un comportament de un asemenea tip nu este justificabil, ba chiar este condamnabil, iar măsurile au fost luate în consecință. Aș vrea totuși să reflectăm mai mult la felul în care acest scandal a pus întregul sistem educațional într-o lumină proastă. Incidente de acest fel, fie ele generalizate sau nu, nu trebuie să ne facă să punem pe toată lumea în aceeași categorie.

Haideți să ne gândim la toți acei dascăli deosebiți, care formează și educă generații după generații, pe copiii noștri, ai voștri, ai tuturor, la acei profesori care își rup din timpul lor liber și lucrează suplimentar cu elevii talentați la diverse materii și care ajung apoi să ne facă tuturor cinste la concursuri naționale și internaționale. Poate că uneori uităm de mândria aceea mult prea repede.

Atacurile către un cadru didactic cu un comportament condamnabil sau către câteva cadre didactice nu trebuie să se transforme într-un război la adresa tuturor profesorilor și învățătorilor. Cum se simt oare toți aceia care își fac treaba cu dedicație și profesionalism când sunt mereu supuși unei prezumții de vinovăție? Oare cine se mai poate simți respectat într-o asemenea situație?

Este de datoria noastră să protejăm sistemul educațional și să îi redăm respectul cuvenit. Rolul educației este neprețuit și deosebit de subestimat de foarte multe medii, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să atacăm pe nedrept pe toată lumea. Este ca și cum am ataca o țară pentru că ar avea câteva grupuri infracționale sau câteva aspecte negative. Nu putem declara război unui sistem, când nu s-a făcut suficient pentru a-l apăra și a-i oferi prestigiul cuvenit.

Trebuie reglementate toate aspectele privind conduita interioară în instituțiile de învățământ, menționând foarte clar ce este și ce nu este acceptabil. Mai mult decât atât, ar trebui să luăm din responsabilitățile organizatorice ale dascălilor și să le transferăm părinților, dar într-o manieră elegantă și asumată, concretă. Lipsa reglementărilor precise duce la nesiguranță și, pe termen lung, se ajunge la situații regretabile. Tot în acest sens, ar fi oportună implicarea mai clară a consiliilor locale în privința detaliilor logistice din sistemul educațional.

Trebuie să susținem sistemul educațional să-și recapete respectul cuvenit, așa cum trebuie să facem tot ce ne stă în putință să privim obiectiv învățământul românesc. De aceea, nu trebuie să uităm rolul major al școlii în formarea nu doar a caracterului și a conștiinței elevilor, ci și în formarea unui