Gheorghe Saghian

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică am intitulat-o „Ziua internațională a femeilor din mediul rural”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consider că data de 15 octombrie nu trebuie uitată, ea fiind dedicată anual femeilor din mediul rural. Pentru prima

dată, Ziua internațională a femeilor din mediul rural a fost marcată la 15 octombrie 2008, după stabilirea ei de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 62/136 din 18 decembrie 2007.

Ideea celebrării în fiecare an a unei zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei conferințe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing în septembrie 1995. Propuneri pentru organizarea unei astfel de zile au venit din partea mai multor organizații, ca Federația Internațională a Producătorilor Agricoli, Asociația Mondială a Femeilor din Zona Rurală, Rețeaua Asociațiilor Femeilor Africane din Zona Rurală și Fundația „Summitul Mondial al Femeilor”.

Acest eveniment a fost considerat modul pragmatic de a obține recunoașterea și susținerea pentru rolurile multiple asumate de femeile din mediul rural, care se ocupă de obicei cu agricultura sau dețin mici afaceri. Femeile din mediul rural reprezintă mai mult de un sfert din populația lumii. Ele contribuie la bunăstarea familiilor lor și la dezvoltarea economiei rurale. Datorită rolului lor cheie privind producția de alimente și siguranța acestora, s-a decis ca Ziua internațională a femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înainte de Ziua mondială a alimentației.

Femeile produc în mod obișnuit mai mult de jumătate din toată hrana: peste 80% în Africa, 60% în Asia, între 30 și 40% în America Latină și țările occidentale. Cu toate acestea, femeile dețin doar două procente din pământul pe care îl muncesc, primind doar un procent din creditul agricol acordat. În plus, la nivel global, doar 5% din toate resursele agricole sunt direcționate către femei, care reprezintă și două treimi din totalul populației analfabete.

Femeile de la sate reprezintă în țara noastră una dintre părțile cele mai vulnerabile ale societății, fiind afectate de sărăcie și mizerie, șomaj și lipsite de orice perspectivă. De asemenea, femeile se confruntă cu violența domestică, în special în plan rural.

În ciuda asistenței acordate, situația lor este deficitară, discriminarea persistă, de la oportunitatea de angajare și participarea la viața publică până la accesul la educație și îngrijiri medicale.

Satul românesc a suferit o schimbare esențială la nivelul valorilor și al rolului femeii la sat. Printre altele, a dispărut aproape complet tradiția lucrului manufacturial: nu se mai țes covoare, nu se mai fac goblenuri, dantele, lenjerii, nu se mai prelucrează lâna oilor, gogoșile viermilor de mătase, cânepa, inul, răchita și altele. Viața la sat este pentru multe femei o luptă continuă pentru supraviețuire.