Gheorghe Pop

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am denumit-o „Interpelări parlamentare uitate... sau fără finalitate”.

Ca parlamentar de Sălaj, am ținut legătura în toată această perioadă cu cetățenii județului, care mi-au spus ce probleme au, probleme pe care am încercat să le rezolv utilizând mijloacele parlamentare.

## Stimați colegi,

De aceea, aș dori să vorbim azi despre interpelările parlamentare, despre răspunsurile ambigue pe care le primim, despre eficiența, până la urmă, a acestei așa-zise unelte pe care o avem la dispoziție.

Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, atunci când intrați în contact cu concetățenii dumneavoastră la întâlnirile cu aceștia, la diverse alte întruniri sau oriunde s-ar întâmpla acest lucru, primiți o mulțime de observații, de sesizări, de întrebări, de nemulțumiri și de plângeri ale lor despre diversele aspecte ale vieții pe care o duc, adeseori nu ușoară.

Dintre ele, selectați, poate, ce este mai important, mai grav, mai urgent și, în măsura timpului și a posibilităților, le transformați în întrebări sau interpelări din dorința de a veni în ajutorul lor.

Vă întreb, stimați colegi, dacă sunteți mulțumiți de răspunsurile la întrebările și interpelările pe care le-ați adresat membrilor Guvernului.

S-a transformat, măcar într-o oarecare măsură, „jocul întrebare–răspuns” în fapte menite să rezolve problemele care au generat interpelarea sau întrebarea?

V-am pus această întrebare, pentru că eu nu sunt mulțumit de aceste răspunsuri. Din 30 de întrebări și interpelări pe care le-am făcut de la începutul acestui mandat și până acum, la majoritatea am primit răspunsuri ambigue, deseori pe lângă subiect și care, până la urmă, nu au avut nicio finalitate, netransformându-se în acțiuni concrete, de rezolvare a situațiilor prezentate.

Uneori, răspunsul la întrebări l-am considerat absolut nerealist și m-a determinat să adresez o nouă interpelare sau întrebare pe aceeași temă, dar răspunsul primit a fost în aceeași notă.

Alteori, a trebuit să întreb la anumite ministere și să cer să analizeze cu maximă responsabilitate situația prezentată și să dispună luarea unor măsuri care să nu afecteze interesele cetățenilor.

De aceea, vă întreb: cum vă simțiți când, împreună cu cei care au apelat la dumneavoastră ca la o unică speranță, primiți astfel de răspunsuri? Nu vă stârnește un sentiment de frustrare, de neputință de a vă îndeplini sarcina asumată?

Miniștrii și secretarii de stat din ministere se prefac că ne oferă informațiile solicitate și că vor să colaboreze. Mai mult, aș putea spune că este o atitudine care nu le face cinste și care nu-i onorează, iar pentru acest lucru cred că ar trebui să

avem un punct de vedere comun și să ne exprimăm dezacordul.

## Stimați colegi,