Gheorghe Ana

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Pe ce drum mergem?”.

Am început un nou an 2010 cu un buget sărac, dar și dezechilibrat de interese diverse, cu marea majoritate a cetățenilor preocupați în principal de menținerea locurilor de muncă pentru a putea supraviețui într-o criză prelungită. Au trecut sărbătorile de iarnă, cămările românilor încep să se golească, iar perspectiva milionului de șomeri preconizată de șeful Misiunii FMI ne sperie pe toți. Încet, dar sigur, mergem pe un drum al pierzaniei. Măsurile pe care guvernanții le anunță – Legea responsabilității fiscale, Legea salarizării unitare, Legea pensiilor, desființarea unor agenții, introducerea actelor normative de personal pentru administrația locală – sună bine pe hârtie, dar, în realitate, ne fac să ne punem întrebarea firească: pe ce drum mergem?

Mergem pe un drum cunoscut, bine construit, care să ne ducă fără riscuri spre un trai decent, sau mergem pe un drum al falimentului? Tot timpul, fostul și actualul premier ne îndeamnă la cumpătare, ne arată cât de roz va fi viitorul prin măsurile luate de Executiv.

Dar, în acest timp, mă întreb de ce nu obligă la cumpătare structurile din subordine, de ce nu se regăsesc aceste cumpătări în bugetul anului 2010?

ÎI invit pe domnul prim-ministru Emil Boc să-și arunce privirea asupra categoriilor de investiții finanțate în acest an și o să constate că foarte multe sunt inutile și consumă milioane de euro.

Este obligatorie chiar o inventariere a tuturor investițiilor la nivel național, poate cu ajutorul unui audit extern, care să ne și precizeze oportunitatea unora și inutilitatea altora. Cunoscând unde se duc banii contribuabililor, deși, în general, pentru cei avizați este clar, în niciun caz pentru dezvoltare, putem să devenim conștienți de greșelile pe care le facem sistematic în ultimii ani.

România nu a fost și nu este o țară săracă, în sensul bun al cuvântului. România aproape întotdeauna a fost guvernată de oameni „săraci”, care au uitat de unde au plecat, au uitat de talpa țării și ne îndreaptă de 20 de ani pe un drum anevoios, pe un drum al disperării.

Și, pentru că tot am pomenit de drumuri, costurile unui kilometru de autostradă în România sunt aproape de trei ori mai mari decât în alte țări europene. De ce, domnilor guvernanți? Răspunsul este unul singur: pentru că ați fost săraci și vreți să nu mai fiți!

Dar sărăcia nu este dorită de nimeni și atunci faceți ca într-un ciclu electoral să ne îmbogățim cu toții, construiți drumuri bune și ieftine pentru a găsi răspunsul la întrebarea „Pe ce drum mergem?”

Vă mulțumesc.