Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Legi cu dedicație”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Vă vorbeam săptămâna trecută despre capitalismul de cumetrie. Spuneam atunci că în Parlament au fost date legi pentru o singură zi, legi cu dedicație pentru grupuri de interese, legi cu ajutorul cărora România a fost furată în mod legal.

Astăzi doresc să dezvolt acest subiect.

Cu siguranță, vă amintiți că în anul 2007 Legea falimentului a fost suspendată expres pentru un număr de opt companii sau că legea de desființare a duty-free-urilor a fost respinsă în Parlament după trei luni de la intrarea României în Uniunea Europeană. Din păcate, nu sunt cazuri singulare.

Cele mai multe astfel de legi cu dedicație sunt aplicate pe principiul „dacă nu ne putem impune oamenii cât de cât legal, o facem forțat”. Așa s-a ajuns la o practică ce a devenit obicei, la un moment dat: denumirile instituțiilor erau schimbate și, astfel, se schimba și conducerea lor, și asta încă din 2001, când, prin așa-numita reorganizare a ministerelor și instituțiilor deconcentrate, această practică a fost implementată cu succes și preluată chiar și de guvernele care au urmat celui condus de Adrian Năstase.

O dovadă este faptul că instituțiile în care s-a reușit atunci schimbarea imediată a conducerii nu au fost supuse acestor modificări de denumire, în schimb, celelalte s-au pricopsit peste noapte cu nume noi, date din pix și votate cu două mâini în ședințele de guvern.

Un exemplu este schimbarea denumirii Operei, în 2003, din pixul prim-ministrului de atunci sau schimbarea denumirii fostei Autorități de Reglementare a Telecomunicațiilor de către ex-ministrul culturii Adrian Iorgulescu. În acest al doilea caz, situația era mai complicată. Fostul director fusese dat afară, dar a câștigat în instanță dreptul de a se întoarce la postul ocupat. Ca să nu fie nevoit să-l repună în funcție, Guvernul a dat o hotărâre de schimbare a denumirii instituției, și așa s-a putut impune la conducerea ei omul care trebuia, și nu cel care merita.

De asemenea, Compania Națională „Administrația Porturilor Dunării Fluviale” a desființat sucursala de la Călărași, deși era absolut necesară și cea mai mare parte a activității se desfășura la Călărași, Oltenița și Cernavodă, totul pentru a desființa postul de director și a impune oamenii PSD-ului la Giurgiu și la Turnu Severin.

Pentru satisfacerea clientelei politice, încă din 2001 au apărut agențiile guvernamentale, care, la început, aveau un președinte și un vicepreședinte. Ulterior, numărul vicepreședinților cu rang de subsecretar de stat și al directorilor generali a fost crescut, în așa fel încât să fie satisfăcută întreaga clientelă politică cu salarii grase și nesimțite.

În tot acest demers, așa-zișii social-democrați, capitaliștii de cumetrie, s-au folosit de perioada de preaderare la Uniunea Europeană pentru crearea unor instituții fantomă, de implementare a legislației europene, care nu au făcut altceva decât să traducă legislația europeană mot à mot, fără să țină cont de specificul și realitățile din România. Așa s-a ajuns ca în anul 2009, în guvernarea PSD–PDL, când s-a pus problema restructurării agențiilor guvernamentale, aceasta nu s-a putut face decât la scară mică. Din 239 de agenții, s-a schimbat doar denumirea pentru 21, restul rămânând intacte, fiindcă PSD nu a dat voie să-i fie deranjată clientela politică, o clientelă care și în momentul de față ocupă un loc principal atât în eșalonul întâi, cât și în eșaloanele secundare din agenții, consilii județene, instituții deconcentrate ori ministere.