Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Legea electorală, un act normativ ratat”.

Se vorbește mult, în ultima vreme, despre parlamentarii care își fac legi pentru ei, cu dedicație. Sigur, pentru membrii presei sau pentru analiștii-comentatori ai scenei politice, poate fi o expresie utilă.

De cele mai multe ori însă e o formulă lipsită de conținut. Pentru că foarte recent, chiar la alegerile locale din 5 iunie, am asistat – neputincioși, din păcate – la reversul medaliei. Am văzut cu toții ce se întâmplă când parlamentari din toate partidele fac o lege, atenție!, nu pentru ei înșiși, ci chiar împotriva lor, a politicienilor, dar, și mai grav, și împotriva electoratului.

Legea electorală în baza căreia s-a desfășurat campania electorală din luna mai a fost un act normativ ratat, în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, pentru cei mai mulți români, nu a existat campanie electorală și nu au existat suficiente surse de informare privind oferta electorală. O țară în care îți este permis să-ți lipești un afiș din kilometru în kilometru e o țară care nu permite campania electorală.

Am intrat, din nou, în zodia extremelor. De la opulența electorală a anilor anteriori, de la panourile gigantice din marile orașe și blocurile de 8 sau 10 etaje pe care apărea chipul zâmbitor al vreunui candidat, în 2016 am asistat la campania electorală mută. Mută și oarbă, căci – întrebați-i pe cetățeni dacă aveți senzația că lucrurile stau altfel – nu s-a văzut și nu s-a auzit nimic. Absurdul a mers până la a interzice tricourile cu mesaje electorale. În campania electorală din 2016, iată, nici hainele nu-s permise.

E bine totuși, dacă-mi permiteți o glumă amară, că nu am interzis și culorile asimilate partidelor, căci ar fi fost un început de vară tare trist cromatic. În fapt, am avut de-a face nu cu o campanie electorală, ci mai curând cu o „carantină electorală”.

Apoi, avem Autoritatea Electorală Permanentă transformată, prin actuala lege, într-un adevărat jucător politic. Multitudinea de restricții impuse de legea electorală – inclusiv în zona online, unde am legiferat, practic, haosul – oferă AEP oportunități nebănuite de a interveni în procesul electoral, de a se implica indirect în campanie și de a patrona birocratic un fenomen natural, firesc, cum este cel al exercitării dreptului la vot. Să nu ne păcălim singuri, fără o campanie electorală liberă, fără ca fiecare cetățean interesat să aibă acces la toate informațiile pe care le dorește despre partid sau candidat, nu avem vot liber.

Iar, dacă am ajuns la capitolul birocrație, trebuie să ating unul dintre punctele absurde, nu doar nerezonabile, ale actualei legislații. Condiționarea validării mandatelor aleșilor locali de depunerea unui raport contabil la AEP e o prevedere

la limita democrației. Dacă în România un bilanț e pus pe picior de egalitate cu votul cetățenilor, atunci, doamnelor și domnilor, avem o problemă de înțelegere a democrației.