Alina Teiș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este o invitație adresată tuturor colegilor de a participa la un simpozion la DrobetaTurnu Severin, de a vizita orașul și Clisura Dunării.

Anul 2018, anul Centenarului, ne oferă și posibilitatea de a-l comemora, la șase sute de ani de la mutarea sa în Împărăția lui Dumnezeu, pe unul dintre cei care au luptat pentru unitatea neamului românesc, domnitorul Mircea cel Mare.

Cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la moartea domnitorului Mircea cel Mare, în perioada 23–24 martie 2018, la Drobeta-Turnu Severin va avea loc Simpozionul „Chipul lui Mircea la Dunăre”, susținut de profesori universitari, istorici, militari în rezervă, oameni de cultură, având ca organizatori: Ministerul Afacerilor Interne, Instituția Prefectului – Județul Mehedinți; Primăria Drobeta-Turnu Severin; Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural; Palatul Cultural „Theodor Costescu”.

Mircea cel Bătrân, voievod înțelept al neamului românesc, s-a îngrijit deopotrivă de bunăstarea materială și spirituală a poporului său, tinzând către idealul unității naționale. A pus un accent deosebit nu doar pe zidirea de lăcașuri sfinte, ci și pe sfințirea propriei vieți.

În ceea ce privește activitatea desfășurată în sprijinul bisericii, putem spune că voievodul Mircea cel Mare a fost unul dintre marii ctitori de biserici și restauratori de sfinte lăcașuri ai perioadei medievale.

Cel care l-a sfătuit pe Mircea cel Mare să ridice ctitoria de la Cozia pe locul unde se află astăzi a fost, cu siguranță, Sfântul Nicodim de la Tismana, călugăr cărturar și „sfetnic al lui Mircea întru cele dumnezeiești”.

Se cunoaște, din izvoare sigure, că „Nicodim sfințitul” a fost duhovnicul domnitorului încă din tinerețe și că, mai târziu, după ce a ajuns domn, acesta „îl lua adesea pe Nicodim cu dânsul”.

Prin curajul și jertfirea sa pentru neam și dreapta credință a reușit să pună stavilă Imperiului Otoman, în expansiunea lui tot mai rapidă spre Occident, sprijinindu-l pe regele maghiar Sigismund de Luxemburg.

Astfel, pe plan extern, împreună cu Serbia și Bosnia, a construit un sistem de state-tampon între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman. Acest lucru a permis Occidentului să continue, în toată această perioadă, dezvoltarea socială și culturală, în lumina învățăturii creștine, care a fost mai târziu concretizată în strălucita perioadă a Renașterii.

Literatura a consemnat, în mod fericit, inspirat și valoros, frânturi din domnia voievodului muntean, care a depășit modalitățile de conducere obișnuite din acele vremuri. Dintre toate aceste lucrări, cele mai cunoscute sunt „Scrisoarea a III-a”, a lui Mihai Eminescu, și „Umbra lui Mircea la Cozia”, a lui Grigore Alexandrescu.

Prezența lui Mircea cel Mare, voievodul Țării Românești, nu se va șterge din rădăcinile neamului nostru românesc, atâta timp cât nu vom uita să-i cinstim memoria, așa cum i se cuvine unui mare voievod creștin.