Ioan Aurel Rus

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Iertare, da! Uitare, nu!”.

O să concentrez, cum ați spus dumneavoastră.

În luna septembrie a fiecărui an comemorăm cu resemnare victimele și atrocitățile petrecute pe teritoriul Ardealului greu încercat de istorie. Evenimentele petrecute la Ip și Treznea, din septembrie 1940, au lăsat urme adânci nu doar în sânul familiilor și urmașilor acestora, ci chiar mai departe, peste ani, în toată suflarea ce simte și trăiește românește.

Nu putem uita nici de evenimentele triste din 14–15 octombrie 1944 de la Moisei. Anii au trecut, rănile însă au rămas. Dacă am uita acestea, ar însemna să dispărem din istorie.

Nu cerem răzbunare. Nu vrem acest lucru. Trăim alte vremi, în alte conjuncturi. Suntem membri ai Uniunii Europene și vrem să trăim în pace, alături de etniile din comunitate, dar identitatea, naționalitatea, tradițiile și suveranitatea nu le împărțim cu nimeni. Nu dorim deznaționalizarea satelor românești.

Dacă în perioada 1800—1867, în Harghita și Covasna au dispărut 31 de sate românești — 14 în Covasna, 17 în Harghita —, în perioada 1867—1918, 69 de sate — 27 în Covasna, 42 în Harghita —, să nu uităm că în anii 1940— 1944 au dispărut 78 de sate românești — 32 în Covasna, 46 în Harghita —, la care se adaugă peste 540.000 de cetățeni români de altă etnie decât ungurească și săsească, trimiși la Auschwitz.

Administrația ungurească din partea de nord-vest a României, din perioada 1940—1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, a comis cele mai groaznice crime, masacre în masă împotriva românilor.

Las aici lista cu toate satele în care s-au petrecut astfel de atrocități și vom aminti doar Prundu Bârgăului, din BistrițaNăsăud, în care 7 români au fost masacrați, dintre care și preotul satului, Vasile Rațiu.

Pentru a dovedi, cu fapte concrete, ce crime și masacre au comis înaintașii celor din așa-numitul Ținut Secuiesc din România în anii terorii ungaro-horthyste, iată câteva exemple privind crimele comise împotriva poporului român: Bixad (Satu Mare) — 7 persoane împușcate; Brâncovenești (Mureș) — 11; Câmpia Turzii (Cluj) — 21; Cerișa (Sălaj) — 17; Chețani (Mureș) — 7; Cornești Adămuș (Mureș) — 17 militari; Cosniciu de Sus (Sălaj) — 19; Diosig (Bihor) — 6; Geaca (Cluj) — 12; Giroc (Timiș) — 18; Huedin (Cluj) — 4, printre care și părintele protopop Aurel Munteanu; Ip (Sălaj) — 157 români, printre care și preotul satului; Lechința de Mureș (Mureș) — 7, printre care și învățătorul satului, Gheorghe Negruțiu; Luduș (Mureș) — 14 evrei și 5 români; Marca (Sălaj) — 13; Moisei (Maramureș) — 35 români și 3 evrei; Mureșenii de Câmpie (Cluj) — 11 români, o unguroaică și preotul satului, Andrei Bujor, îngropați în spatele casei parohiale; Prundu Bârgăului (Bistrița-Năsăud) — 7, printre care și preotul satului, Vasile Rațiu; Orșova (Mureș) — 20, printre care și primarul satului, Ioan Truta; Pesac (Timiș) — 12; Rediu (Cluj) — 42; Sărmașu (Mureș) — 126 de evrei și 39 de români, printre care și preotul localității, Vasile Micu, și prim-pretorul dr. Vasile Banu; Sucutard (Cluj) — 5;