Nicolae Vlad Popa

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „România – între incompetență instituțională și bâlbâială politică”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Dincolo de emoția puternică și de regretele pentru pierderea unor vieți omenești, pe care le-am trăit cu toții, accidentul aviatic produs recent în Munții Apuseni a scos la iveală disfuncționalități grave, inadmisibile ale instituțiilor din România ce au atribuții în gestionarea situațiilor critice. Nu mi-am propus să folosesc în această declarație politică calificative dure la adresa unor responsabili aflați la cârma unor organisme specializate, a căror principală menire este aceea de a acționa cu promptitudine și eficiență în cazurile ce impun intervenția în regim de maximă urgență.

Dar orice om de bună-credință din această țară și-a putut da seama, fără prea mult efort, de faptul că întârzierea inadmisibilă în localizarea zonei în care s-a prăbușit avionul a fost provocată de comunicarea defectuoasă dintre instituții, precum și de inexplicabila lipsă de reacție a reprezentanților principalelor instituții cărora le revenea în mod direct răspunderea de a acorda urgent ajutor celor aflați în dificultate.

## Stimați colegi,

Nu doresc să reiau filmul evenimentelor și nici să mă refer la demisiile așa-zis de onoare ale unor personalități politice. Pe de altă parte, atât în calitate de parlamentar, cu un mandat din partea alegătorilor, dar și în calitate de cetățean al acestei țări, nu-mi pot ascunde îngrijorarea cu privire la profunda criză instituțională cu care, din păcate, se confruntă România în anul 2014, țară membră a Uniunii Europene și a NATO. De fiecare dată când are loc un accident nefericit, soldat cu victime, fatalmente ne aflăm în fața aceluiași scenariu: declarații penibile, pasarea răspunderii de la o instituție la alta, acțiune lipsită de coerență. Într-un cuvânt, haos total! Am investit milioane de euro în aparatură sofisticată, am creat comitete și comisii pentru situații de urgență și, cu toate acestea, în momentul în care ne confruntăm la propriu cu un eveniment se dovedește că nu facem față.

Întrebarea firească pe care și-o pun cetățenii acestei țări, plătitori de taxe și impozite, este: ce vor face instituțiile statului în cazul unei catastrofe mai mari sau al unui atac terorist?!

Evident, nimeni nu-și dorește astfel de întâmplări. Dar consider că nu mai putem privi relaxați cum funcții importante în stat sunt ocupate nu pe criterii de experiență profesională și competență, ci aproape exclusiv pe criterii de afinități politice. Și cred, de asemenea, că noi, cei care legiferăm, ar trebui să eliminăm din conținutul unor legi acele prevederi care îngrădesc, într-un fel, libertatea de acțiune a unor instituții în ceea ce privește intervenția lor în situații de urgență.

În încheierea declarației mele politice, aș dori să atrag atenția celor care se află astăzi la butoanele de comandă că poate ar fi cazul să reflecteze mai serios asupra relației dintre investițiile publice în tehnologii sofisticate și banii contribuabililor. Pentru că, până la urmă, instituțiile statului trebuie să lucreze pentru cetățenii acestuia.