Liviu Titus Pașca

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Politica externă românească – eșec și mahmureală”.

Stimați colegi,

Așa cum bine se cunoaște, un stat este reprezentat în planul relațiilor externe de către președintele țării și de ministrul de externe.

Ce am putea spune despre evoluția politicii externe românești după 1989? În esență, atât președinții care s-au succedat la conducerea României, cât și miniștrii de externe din această perioadă, și-au propus ca obiectiv admiterea țării noastre în NATO și Uniunea Europeană, alături de celelalte democrații dezvoltate. A fost un proces anevoios, cu amânări și dezamăgiri, uneori cu sincope, care au provocat întârzieri în reformarea statului, dar, în pofida tuturor acestor obstacole, forțele politice românești, fie ele de stânga sau de dreapta, și-au dat mâna când au înțeles că interesul național primează și, drept urmare, România este astăzi membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană și este integrată în NATO. Stimați colegi,

Am făcut această incursiune în trecutul recent al diplomației românești pentru a atrage atenția că niciodată în cei 20 de ani de democrație postdecembristă politica externă nu a fost mai slab reprezentată. Pentru că nu ne putem ascunde după deget, perioada Baconschi va rămâne marcată de mediocritate și de eșecuri. România nu are încă o viziune clară asupra rolului său în cadrul structurilor euroatlantice, nu are un obiectiv realist. Ce să mai vorbim despre Ministerul Afacerilor Externe?! Dacă în unele momente-cheie pentru destinul României acesta a avut titulari care au coagulat clasa politică în scopul atingerii țelului de integrare, deținătorul actual al portofoliului de la externe pare să aibă o singură țintă: să arunce în derizoriu și să compromită definitiv imaginea externă a României.

Eșecul răsunător al neadmiterii țării noastre în Spațiul Schengen, așa cum se preconizează, este un exemplu răsunător în sprijinul celor afirmate mai sus, iar a transforma chestiunea Schengen în pretext pentru invocarea discriminării subiective a statelor mici de către marile puteri, așa cum a făcut-o Traian Băsescu, nu va determina nicidecum schimbări în mecanismul de funcționare al Uniunii Europene.

Cât despre cele mai recente momente legate de repatrierea românilor din Japonia și evenimentele din Libia, se pare că domnul Teodor Baconschi a ținut cu tot dinadinsul să ne convingă de incompetența sa.

În timp ce autoritățile din statele democratice au grijă de soarta cetățenilor lor, domnul Baconschi afirmă că ministerul pe care îl coordonează nu poate acorda decât jumătate din suma necesară achitării cheltuielilor de transport pentru românii care se întorc din Japonia, pentru că – argumentează nonșalant ministrul cu pricina –, „oricum, românii din Japonia au posibilități materiale foarte bune și își permit achitarea unei curse de avion”.