Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·1 noiembrie 2010
procedural · adoptat
Adrian Țuțuianu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „PDL a ucis democrația. În România se instaurează dictatura”.
Am să și explic de ce.
Stimați colegi,
Nu aș fi vrut pentru nimic în lume să încep și această săptămână de lucru având la Palatul Victoria același Guvern. Numai că nu este cum îți potrivești dinainte, nici după cum îți promit unii și alții, nici după cum ai încredere în conștiințe seci, ci este după cum te mituiește Boc cu câte 250.000 pe cap de parlamentar al puterii, cu o funcție publică importantă sau cu o numire într-un post călduț a unei rude apropiate și așa mai departe.
Sunt lucruri care nu au ce căuta în România anului 2010, stat al Uniunii Europene, și care au putut să altereze orice rămășiță a ideii de democrație în această țară.
Mai întâi, câteva chestiuni revoltătoare din ziua protestului.
După exercițiile repetate de terfelire a Constituției de către profesorul de drept neconstituțional Emil Boc, a venit rândul miniștrilor să-i calce pe urme. Prima la rând, doamna Udrea, care, într-un acces de tulburare, nu știa cum să facă să blocheze, instituțional, atenție!, protestatarii să vină la București. Noroc cu domnul Vasile Blaga, care, fie mai limpede la minte, fie vrând să-i plătească o poliță celei mai redutabile adversare a tripletei, i-a explicat doamnei Udrea că este absolut firesc ca cetățenii României, fie ei pesediști, peneliști, udemeriști, să participe la miting.
Numai că doamna e Elena Udrea și vorbele dânsei sunt lege, lege pe care colegii noștri senatori, acum miniștri de interne și la transporturi, domnul Igaș și doamna Boagiu, o interpretează după cum le fluieră în ureche partidul și în disprețul absolut al oricărei reglementări constituționale.
„Trebuie să limităm pe cât posibil numărul celor care vor să participe la protest” – a sunat ordinul din Modrogan, iar locotenenții s-au conformat.
Zeci de controale ARR pentru microbuzele aflate în drum spre protest, presiuni enorme pe transportatori, care, disperați, au refuzat să pună la dispoziție mijloace de transport pentru sindicaliști, totul culminând cu prostia imensă – că altfel nu pot să-i spun – a domnului Igaș de a declara alarmă de gradul I peste tot în țară. Totul cu un scop evident, chiar și pentru cei care sunt înflăcărați aplaudaci portocalii, limitarea participării la mitingul de protest din Capitală.
Vă întreb, doamna Boagiu, care era frământarea în baza căreia ați asmuțit autoritatea rutieră din subordine ca să vă slujească interesele de partid.
Vă întreb, domnule Igaș, care era pericolul de care vă temeați așa de tare când ați luat măsuri similare celor luate de regimul totalitar comunist în decembrie 1989, regim cu care începeți să semănați până la virgulă. Pica Guvernul Boc, picați dumneavoastră și doamna Udrea? Păi acesta era pericol?!