Alexandru Cordoș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Declarațiile iresponsabile ale actualului ministru al muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu”.

Stimați colegi,

Ministrul muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu, ne-a obișnuit în ultimele săptămâni cu declarații care nu demonstrează altceva decât că este la fel de iresponsabil și colorat și din fotoliul de ministru precum era și din cel de consilier prezidențial.

Imediat după numirea sa în funcție, în calitatea mea de secretar al Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, alături de ceilalți colegi, i-am adresat domnului Lăzăroiu invitația de a participa la lucrările acesteia pentru a ne împărtăși din viziunea Guvernului în legătură cu sectorul de activitate pe care Domnia Sa urma să-l gestioneze.

Din păcate, și în mod cu totul surprinzător din perspectiva obligațiilor firești ale unui membru al Executivului față de Parlamentul României, nu am primit niciun răspuns, domnul Lăzăroiu declinând cu seninătate invitația.

Situația s-a repetat ieri, 6 septembrie 2011, când, din nou, Sebastian Lăzăroiu a ignorat apelurile noastre de a participa la reuniunea comisiei de specialitate din Senatul României.

Astăzi, vedem și de ce. Pentru că, pur și simplu, actualul ministru al muncii nu are nici cea mai mică legătură cu acest portofoliu cu o acoperire socială esențială. Sebastian Lăzăroiu face în continuare declarații contradictorii și nu oferă nicio soluție pentru problemele de pe piața muncii și pentru numărul alarmant de șomeri din România.

Am putut constata însă, mai nou, că în sfera de preocupări a ministrului muncii intră probleme care țin mai curând de Ministerul Economiei sau de alte ministere, cum este cazul situației CET-urilor. Problema subvențiilor la căldură este importantă și trebuie discutată, ea este însă de resortul direct al unui alt minister.

Nu este posibil ca în loc de ministru al muncii să avem un domn a cărui singură preocupare este aceea, cu care s-a obișnuit deja, de a fi o simplă portavoce a Președintelui României și care, preluând cameleonic modelul președintelui, lasă impresia că se poate pronunța pe orice temă, ignorându-și, în schimb, responsabilitățile firești și, aș zice, elementare ale propriei funcții.

Odată cu începerea noii sesiuni parlamentare, îi cer în mod ferm ministrului muncii să se prezinte în fața Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat ori de câte ori este solicitat pentru a discuta problemele care țin de ministerul din subordinea sa.

Aș menționa aici, cu titlu de exemplu, aspecte legate de legea asistenței sociale, legea salarizării și, nu în ultimul rând, cele referitoare la structurarea unei viziuni și a unei strategii coerente în domeniu, demers pe care Domnia Sa sper să fi reușit să-l finalizeze în perioada scursă de la preluarea mandatului la conducerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.