Dan Mircea Popescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. „Despre moratoriu, pe înțelesul tuturor”

Miza politică a sfârșitului de an 2010 nu o reprezintă înlocuirea din funcție a doamnei Roberta Anastase ca urmare a furtului grosolan de voturi de la Legea pensiilor, ci, dimpotrivă, credibilitatea externă a României și, implicit depășirea recesiunii și a consecințelor ei.

Acesta a fost principalul mesaj al Președintelui țării către opoziția parlamentară, cu prilejul discursului recent rostit de la tribuna celui mai înalt for democratic al României. Cu aceeași ocazie, domnul Traian Băsescu a mai hotărât că interesul național este acum legat de trecerea prin Parlament a celor trei legi cerute de respectarea Acordului cu Fondul Monetar Internațional, respectiv Legea pensiilor, Legea salarizării bugetarilor și Legea bugetului pe 2011, și că perioada de timp rămasă până la finele sesiunii parlamentare devine astfel hotărâtoare pentru viitorul țării.

În finalul discursului, președintele a amenințat voalat opoziția, afirmând că aceasta ori își vede de treabă și răspunde acestui interes național, ori, dacă nu, cel puțin toată lumea va ști cui aparține vina pentru nenorocirile care vor veni.

Moratoriul propus nu reprezintă, așa cum s-ar putea crede, o mână întinsă Parlamentului, și în special opoziției, cât o încercare de a salva din nou Partidul Democrat Liberal și, evident, puterea.

Apelul la responsabilitate venit din partea președintelui amintește de gestul unui părinte al națiunii care își îndemnă fiii zurbagii să lase deoparte prostiile, respectiv apărarea democrației și a statului de drept, și să servească interesul național, așa cum a fost el înțeles și identificat de către șeful statului.

A cere altora să-și asume responsabilitatea înseamnă, în același timp, să te speli pe mâini de propria responsabilitate în gestionarea treburilor țării. Dar lucrul acesta nu mai miră, probabil, pe nimeni.

Elementul-cheie al discursului și noutatea le-a reprezentat grija prezidențială pentru obținerea încrederii străinătății. În viziunea președintelui, obiectivul poate fi realizat, pe de o parte prin respectarea clauzelor Acordului încheiat cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce ne asigură banii necesari pentru finanțarea deficitelor bugetare, pe de altă parte, acest lucru asigură dobânzi decente la împrumuturi viitoare de pe piața de capital internațională și, de ce nu, o posibilă reevaluare a riscurilor de țară pentru investitorii străini de care România duce atâta lipsă.

Opțiunea președintelui poate fi înțeleasă, dar asta nu înseamnă că ea este și cea corectă, și iată de ce.

Pentru aceasta este necesar să privim și cealaltă față a monedei. Înclin și eu să cred că miza acestui sfârșit de an politic nu o reprezintă președintele Camerei Deputaților. Nu! Miza este cu totul alta, și anume, apărarea democrației și a statului de drept. Miza o reprezintă principiile și valorile democratice ale societății și încrederea cetățenilor români în toate acestea.