În declarația mea politică din această ultimă sesiune parlamentară a actualului Legislativ mi-am propus să insist asupra unui aspect legat îndeosebi de modalitatea prin care alegătorii români din afara granițelor țării își vor exprima voința politică prin votul uninominal.
Formula votului uninominal, inedită chiar și pentru românii din țară, are o serie de implicații de ordin tehnic asupra cărora doresc să atrag atenția.
În primul rând, este vorba de locul secțiilor de votare. În opinia mea, acestea ar trebui amplasate în apropierea orașelor în care numărul românilor este ridicat, punct de vedere exprimat și de asociațiile românilor din diaspora.
Aș sublinia, în aceeași ordine de idei, faptul că românii din aceste localități nu sunt menționați în evidența Ministerului Afacerilor Externe din cauza unei lacune legislative legate de acordarea cetățeniei române tuturor acelora care au pierdut-o din motive politice.
Dar, pentru ca acest argument să devină un punct de vedere valid, demn de a fi luat în considerare în viitorul apropiat, dați-mi voie, domnule președinte, să prezint pe scurt modul în care unele parlamente europene încorporează în legislatura lor ceea ce Parlamentul României va experimenta la sfârșitul acestei toamne fierbinți, și anume alegerea noului Legislativ printr-o formulă cu totul atipică față de aceea practicată de România după 1989.
Să privim acest aspect al dreptului constituțional al tuturor compatrioților noștri, indiferent de locul unde trăiesc sau doresc să-și exprime votul pentru Parlamentul nostru, un drept constituțional pe care și alte state europene sau din afara Europei îl onorează fără echivoc pentru expatriații lor.
Așadar, în raportul Comisiei de migrări și refugiați al Consiliului Europei, din martie 1999, se stipulează faptul că în câteva țări din Comunitatea Europeană se exersează cu succes practica votului alocat cetățenilor ce trăiesc în afara granițelor țărilor lor de origine.
Iată ce a confirmat această comisie.
Din numărul multiplu al punctelor enumerate în raport, aș vrea să ne focalizăm doar asupra câtorva dintre ele.
Punctul 49:
„După cum se vede, un număr de țări permite cetățenilor din diaspora să voteze în alegerile parlamentare naționale atât în Camera Superioară, cât și în Camera Inferioară a parlamentelor naționale, dar foarte puține state atribuie o anumită reprezentare specifică acestor membri ai Parlamentului.”
Punctul 50 al raportului:
„Portugalia permite expatriaților săi să voteze prin corespondență pentru membrii Parlamentului în două circumscripții electorale destinate diasporei, una fiind Europa, cea de-a doua fiind circumscripția din afara Europei.
Aceasta presupune alegerea a 4 MPs din totalul de 230 de membri ai Parlamentului.
Guvernul portughez a propus în 1980 mărirea la trei a numărului de circumscripții electorale destinate diasporei portugheze: una dintre ele înființată pentru locurile unde se
vorbește portugheza, a doua – Europa, iar a treia – restul țărilor, fiecare cu trei membri parlamentari, MPs, însă acest aspect legislativ nu a fost dezbătut în Parlamentul lor.
Mai târziu, însă, acest aspect a fost revizuit, iar la recomandarea Consiliului comunității portugheze s-a concluzionat prin dreptul și recunoașterea dublei naționalități _de facto,_ prezentate de Consiliul comunității portugheze în aprilie 1981.”
Punctul 51 al raportului:
„În Croația 12 locuri parlamentare au fost rezervate din 1995 pentru reprezentanții expatriaților, care sunt aleși în mod proporțional pe liste pentru un mandat de 4 ani. Este posibil ca numărul acestor reprezentanți să crească în viitorul apropiat.”
Punctul 52 al raportului:
„Deși diaspora franceză nu este reprezentată în Adunarea Națională, echivalentul Camerei Deputaților la noi, totuși, art. 24 din Constituția Franceză din 4 octombrie 1958 alocă o reprezentare de 12 senatori, aleși pentru un mandat de 9 ani, alegerea lor fiind făcută de cei 150 de membri ai Consiliului senior francez din diaspora.”
Punctul 53 al raportului:
„Diaspora reprezentativă a italienilor, inclusă în Constituția Italiei, se regăsește sub forma așa-numitului Comitet al italienilor din străinătate, care, în momentul de față, este sub reforma Parlamentului italian și prin care se dorește să se dea o mai mare importanță atribuțiilor parlamentarilor ce reprezintă diaspora italiană.
Cea mai semnificativă atribuție ce se dorește este garantarea dreptului de vot pentru toți expatriații italieni și introducerea circumscripțiilor electorale cu reprezentanții lor aleși din diaspora, întrucât în momentul de față nu există o legislație care să permită dreptul la vot al italienilor din afara Italiei.
Parlamentul italian, prin decizia și voința ultimelor sale legislaturi, cum, de altfel, și la inițiativele, și recomandările milioanelor de italieni expatriați pe toate meridianele lumii, a convenit asupra ideii, unanim acceptată, ca diaspora să-și poată exprima dreptul constituțional de a putea vota și de a fi aleasă în Legislativul național.
Așadar, s-a convenit ca întreaga planetă să fie dirijată virtual în cinci circumscripții electorale în care 18 parlamentari, din care 6 senatori și 12 deputați, să poată fi aleși prin vot direct de către italienii ce locuiesc în afara granițelor Italiei. Dar, conform legislației italiene, dreptul de a fi inclus în Legislativul italian al unui membru reprezentând diaspora trebuie să se conformeze cu cerințele statelor din care provin sau pot deveni aceștia parlamentari italieni. Cu alte cuvinte, țările de proveniență ale candidaților trebuie să accepte ca cetățenilor lor, deși italieni de naționalitate, să li se permită candidatura, respectiv alocarea dreptului de membru în Parlamentul italian în cazul obținerii mandatului.”
Punctul 54 al raportului:
„În Irlanda, de asemenea, a fost propus un amendament constituțional, amendament prin care se asigură dreptul de a fi aleși trei membri în Senatul Irlandei dintre imigranții irlandezi. Aceștia vor ocupa 3 din cele 11 locuri alocate de prim-ministru, fără însă a schimba componența celor 60 de senatori membri.
Oricum, acest amendament nu a fost încă aprobat, primul pas rămânând validarea sau invalidarea lui prin referendum.”
Cu titlu informativ, menționez că și Australia a alocat un mandat de membru al Parlamentului, MP, pentru Europa încă din 2003, cu reprezentanță exclusivă pentru Franța.
Unul dintre criteriile controversate în definirea dreptului de vot, chiar și în cazul cetățenilor români din afara granițelor, este legat de noțiunea cetățenie _versus_ naționalitate.
Din punct de vedere al legislației țărilor amintite mai sus, ba chiar și a altor țări ce nu fac obiectul acestei declarații politice, dreptul la vot legitim al unei persoane se stabilește în mod fundamental pe criteriul naționalității acelei persoane, și nicidecum pe considerentul cetățeniei.
Iată, de exemplu, cum înțeleg și cum aplică înțelesul dreptului de vot cei din diaspora italiană: pentru calificarea exprimării prin vot trebuie să fii cetățean italian înregistrat la unul dintre consulatele din țara în care locuiești. Italia are un spectru larg al definiției a ceea ce înseamnă a fi italian: atâta timp cât unul dintre părinți, fie tatăl, fie mama, a fost cetățean italian când te-ai născut, aceasta înseamnă că ești italian.
Cât privește același subiect, dar luat în contextul dreptului de vot al diasporei românești, lucrurile stau puțin diferit.
Permiteți-mi, distinși colegi, să vă amintesc doar în treacăt efectele situației ambigue a legislației române pe tot parcursul celor aproape 20 de ani de la schimbarea regimului din România, referitor la aspectul dreptului de vot în diaspora. Cât despre aceasta însă, iată momentul posibilei reparări a unui prejudiciu creat compatrioților noștri expatriați, prejudiciu ce poate fi compensat doar printr-o voință politică unanimă, aceea de a facilita dreptul la vot al tuturor românilor, indiferent dacă aceștia mai posedă sau nu cetățenia română, cetățenie ce unora le-a fost smulsă cu forcepsul comunist odată cu plecarea lor din România. Sunt cazurile compatrioților noștri, inclusă fiind și familia mea, cărora, în vremurile comuniste, cetățenia română le-a fost luată abuziv.
Oare poate cineva să afirme sau să justifice sub litera vreunei legi umane faptul că cineva născut în România, dar căruia, în mod abuziv, i s-a luat cetățenia este vitregit de dreptul de a fi considerat român?
## Domnule președinte,
## Distinși colegi,
Doar aceia ce au trăit coșmarul comunismului, cu efectele lui barbare, pot înțelege frustrarea și traumele psihice pe care au fost în stare să le pricinuiască cei fără Dumnezeu și fără respect față de semenii lor. Acum însă a sosit momentul în care se pot reda drepturile celor fără drepturi. Este momentul în care reprezentanților diasporei românești trebuie să li se recunoască și să li se restituie nemijlocit dreptul lor de a vota și de a fi aleși, dreptul de reprezentare în spiritul constituțional, drept retras în ultimii 50 de ani. Milioanelor de români ce trăiesc în mai toate colțurile lumii trebuie să li se creeze toate premisele și condițiile prielnice de participare la vot.
Posibilitatea constituirii a cât mai multor centre de votare ar duce, nemijlocit, la stimularea interesului de schimbare în bine a clasei politice din România, aceasta tocmai prin afluența mare a celor ce vor vota.
Așa cum în țări ca SUA circumscripțiile electorale naționale sunt constituite și în lăcașurile de cult, cu acordul cultelor respective, recomand autorităților române competente în jalonarea centrelor de votare din diaspora să ia în considerare și aspectul acesta de desemnare a bisericilor care depășesc numărul de 100 de enoriași,
persoane eligibile pentru vot, ca un potențial centru de votare.
Prin acest mod nu numai că numărul celor interesați în a vota va fi considerabil ridicat, dar și distanțele mari până la consulatele și ambasadele României din străinătate vor fi reduse considerabil.
În încheierea declarației mele politice, îngăduiți-mi, domnule președinte, distinși colegi, să adresez un apel tuturor autorităților competente din România de a analiza și a da curs solicitărilor și recomandărilor sus-menționate. În egală măsură, adresez un apel tuturor diplomaților aflați în misiune de a crea cadrul optim și de a facilita cooperarea atât cu candidații din diaspora, cât și cu conaționalii noștri confruntați pentru prima oară cu exercițiul votului uninominal. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.