Puiu Hașotti

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Nu am să vă răpesc prea mult timp cu ceea ce am de zis, și asta pentru că, oricum, eu sunt prea puțin important pentru a-i da o mare importanță personajului despre care voi face în curând vorbire și care, oricum, singur se pretinde, în termeni sportivi, președinte jucător, dar, după părerea mea, este mai presus de atât — văd că doamna senator pusese deja un pariu despre subiectul declarației mele, pariați pe mine în continuare, doamna senator! —, și mai presus de președinte jucător eu cred că este președinte atotștiutor, președinte atotfăcător și așa mai departe, dar care riscă, după umila mea părere, doamnă senator, să sfârșească în postura de președinte singur spectator al obositorului său recital de _one-man show_ . Este vorba, fără îndoială, ați ghicit...

La sfârșitul săptămânii trecute am văzut cu toții cum actualul șef al statului a recidivat în tentativa de a confisca Piața Universității, un loc, de altfel, încărcat de o simbolistică anume și asociat de români cu Revoluția de la 1989, eveniment la care Domnia Sa nu a avut niciun fel de contribuție, oricât de măruntă.

Domnul Traian Băsescu sfidează regulile unei societăți democratice și persistă în a crede că are dreptul să anuleze rolul Parlamentului de liant, de legătură cu cetățenii.

Președintele, într-un nou puseu de populism, în numele unei presupuse democrații, înțeleasă de Domnia Sa într-o manieră arhaică, vetustă, demult ieșită din practica politică a adevăratelor state democratice, atentează, practic, la

principiile fundamentale ale acestei democrații, uitând sau ignorând, mai degrabă, noțiunea sacrosanctă a separației puterilor în stat, pe șleau, terfelind statul de drept pe care ne căznim cu atâtea eforturi să-l impunem ca normă supremă în România de azi.

Hotărârea de a se prezenta în fața cetățenilor în Piața Universității la fiecare trei luni — și, acum, fie vorba între noi, pe 30 iunie nu a fost în Piața Universității —, așadar, pentru a informa cetățenii, pentru a lua pulsul poporului, mă duce cu gândul la vremurile în care la ceas de falsă sărbătoare sau de reală ananghie pentru clica de la putere secretarul general al P.C.R. făcea apel, vă aduceți aminte, „la unitatea de nezdruncinat dintre clasa muncitoare și conducerea superioară de partid și de stat”.

Sincer să fiu, simplul fapt de a-l privi pe domnul Traian Băsescu într-o ipostază asemănătoare în Piața Universității mi-a provocat acum, dar și cu altă ocazie, un irepresibil fior de neliniște, gândindu-mă că astfel de manifestări pot fi preludiul instaurării, pe față, a unui regim prezidențial autoritar, care să aibă drept punct de pornire asmuțirea unor români împotriva altor români, ultimul lucru de care avem nevoie ca națiune și ca țară abia intrate în marea familie democratică europeană.

Ce a făcut, din nou, domnul Traian Băsescu în weekend-ul trecut? Nimic altceva decât să transforme acel loc din inima Capitalei într-un spațiu electoral de folos personal. Ba chiar mai mult, uitând cu bună știință îndatoririle funcției sale vremelnice care, printre altele, îi impun să fie un președinte al tuturor românilor, Domnia Sa, la postul public de televiziune, și-a manifestat fățiș susținerea față de un anume partid politic, călcând astfel în picioare principiul imparțialității.