Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Cugetând la numele de român*, în preajma marii zile de 1 Decembrie”.

Mulți dintre noi ne gândim oare ceea ce înseamnă să fii român. Oare românitatea se definește prin origine, se definește prin limbă, se definește prin virtuți, se definește prin fapte, se definește prin patriotism și prin simțul datoriei? Iar în toată lumea contemporană vedem adesea mai multe definiții asupra ceea ce reprezintă patriotism, asupra ceea ce reprezintă iubirea pentru țară și pentru locul în care te-ai născut.

Dincolo de aceste aspecte, nu pot să nu deschid o scurtă paranteză cu privire la noi, ca națiune, și cum suntem noi percepuți și văzuți. Și mă gândesc aici la un lucru care adesea m-a tulburat, faptul că românii, în anumite momente și în anumite locuri, sunt numiți în fel și chip. Și nu pot să nu amintesc toată propaganda rusească și sovietică cu privire la moldovenism*. Toată această propagandă care a încercat să facă din românii din Basarabia și nordul Bucovinei moldoveni și că ei ar vorbi o limbă moldovenească și ar avea o identitate separată de cea română, o propagandă pe care rușii și sovieticii au dus-o în perioada Celui de-Al Doilea Război Mondial și apoi întreaga perioadă comunistă până la căderea Imperiului Roșu.