Mircea Fechet

438 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați*,

Rolul nostru, ca parlamentari, este să facem ca statul să lucreze pentru oameni, și nu împotriva lor.* În sănătate, România trăiește un paradox: spitalele publice țipă după profesioniști, iar sistemul îi ține pe medicii tineri la ușă.

La finalul facultății, medicii depun Jurământul lui Hippocrate și promit să pună pacientul pe primul loc. Iar statul ar trebui să facă același lucru cu ei.

Astăzi însă sistemul îi tratează pe mulți dintre cei mai bine pregătiți tineri ca pe o problemă administrativă. A recunoscut-o recent chiar ministrul sănătății, care a spus că „Noi producem de trei ori mai mulți rezidenți decât putem include în sistem*

În contextul ședinței

, pentru că cifrele de școlarizare au scăpat de sub control în ultimii 5 ani” – a spus Alexandru Rogobete. Consecința e dură și absurdă: din aproximativ 10.000 de tineri care au dat rezidențiatul anul trecut, doar jumătate lucrează acum într-un spital. Nu e vina lor că România le trântește realitatea în față și îi gonește peste graniță.

După 3, 5 sau 7 ani de muncă pe brânci, examene, gărzi, evaluări continue, un medic devine specialist. Are diplomă, are drept de liberă practică și parafă. Și apoi... caută de

lucru. Stă luni întregi fără un post, uneori fără niciun venit, într-un sistem public care duce lipsă cronică de medici buni. E o risipă de inteligență, de vocație și, da, și de bani publici – pentru că formarea unui singur medic român costă statul peste 100.000 de lei.

## Dragi colegi,

Profesia de medic nu e una comodă; e un test zilnic de reziliență fizică și psihică. Și nu poți cere dedicare totală și, în același timp, să împingi oamenii la ușa șomajului. Nu poți vorbi despre respect pentru sănătate, dar să îi umilești pe cei care o țin în viață.

E adevărat că s-au făcut pași mari ca medicii specialiști să rămână în România.* Iar datele de la INS arată limpede: de 7 ani, numărul medicilor din țară crește constant. Și e un semn bun, dar insuficient.

Avem nevoie de o regulă dreaptă în acest sistem încă strâmb. Iar propunerea mea este ca medicii care devin specialiști să își poată alege spitalul unde vor să profeseze în funcție de rezultatul obținut la examenul de specialitate* și de evaluările din rezidențiat. Criteriul să fie exclusiv competența. Nu pile, nu relații, nu telefonul care sună pentru cine trebuie! Cu 10 posturi pe țară rezervate, anual, pentru cei mai buni medici care au finalizat rezidențiatul, Sănătatea ar putea câștiga competență pe termen lung.

Pentru că României îi trebuie medici buni în spitalele publice, iar medicii au nevoie de respect. Vă mulțumesc.