Grigore Crăciunescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor parlamentari,

Subiectul declarației mele politice de azi este „Votul uninominal”.

De aproape un an, asistăm la un paradox ciudat: deși toată lumea spune că vrea votul uninominal, puțini sunt aceia care acționează în direcția promovării acestui proiect, iar când spun toată lumea mă refer atât la clasa politică, cât și la electorat.

Cine se teme de votul uninominal sau, mai bine zis, cine se teme de reforma clasei politice?

Proiectul votului uninominal face un mare bine societății românești. El readuce politicianul în mijlocul alegătorilor. În acest mod, responsabilitatea ambelor tabere crește în mod semnificativ. Alegătorul nu mai pune ștampila pe o listă electorală ghidat doar de bunele sale sentimente pentru un partid sau altul. De data aceasta, electorul va alege cu adevărat politicianul pe care îl consideră cel mai potrivit pentru a-i reprezenta interesele în Parlamentul României, iar dacă acest parlamentar îl va dezamăgi, alegătorul va ști cum să-l sancționeze: întorcându-i spatele!

Pe de altă parte, și politicianul va fi obligat să țină aproape de electoratul din circumscripția sa și să se bată pentru mai binele alegătorilor săi, atât pe teren, cât și în forul legislativ. Epoca parlamentarilor de tip „Mutulică”, care deschid gura în Parlament doar când depun jurământul, ar apune cu siguranță.

Să mai trec în revistă și celelalte avantaje ale votului uninominal?

Este ușor de înțeles și de aplicat. Permite votanților să aleagă între mai mulți candidați. Asigură o mai bună reprezentare geografică. Oferă majorități guvernamentale puternice și stabile și multe altele.

Atunci, cine se teme de votul uninominal?

Răspunsul este la îndemâna oricui. Votul uninominal bagă în sperieți parlamentarii lipsiți de activitate, dar și partidele în care nu funcționează democrația internă. Există încă politicieni care nici nu știu ce circumscripție reprezintă în Parlamentul României și există încă lideri de partid care consideră că dețin dreptul exclusiv de a alcătui listele electorale ale unei formațiuni politice.

Dar, domnilor, acești politicieni reprezintă doar o minoritate! Nu le mai putem permite să blocheze reforma clasei politice. Noi, parlamentarii care ne facem datoria,

trebuie să fim primii care să cerem schimbarea în bine a clasei politice românești.

La 18 ani de la Revoluția din Decembrie 1989, cred că a venit vremea să promovăm propriul nostru examen de maturitate.

Vă mulțumesc.