Florin Constantinescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică are titlul „Evaluarea privatizărilor – o prioritate a mandatului actualului Parlament”.

Privatizarea societăților comerciale, proces care a debutat în anul 1990 prin adoptarea Legii nr. 15/1990, continuă și astăzi.

În ciuda numeroaselor probleme pe care procesul în sine le-a ridicat, am asistat și continuăm să asistăm neputincioși la satisfacerea unor interese personale în detrimentul comunităților din care facem parte.

În procesul de privatizare există o serie de nereguli. S-au cumpărat fabrici, au fost demolate și vândute la fier vechi, iar pe terenurile pe care aceste fabrici erau construite s-au ridicat birouri sau blocuri private.

Aș vrea să vă dau câteva exemple, în acest sens, din județul Iași.

Primul este cazul societății „Nectar” – SA, cea mai profitabilă fabrică de zahăr din România până în 1989.

Fabrica a fost privatizată în trei rânduri: în 1999, în 2002 și în 2004.

După eșecul primei privatizări și revenirea în proprietatea statului, fabrica a fost achiziționată în 2002 de APAPS.

La preluare, în 2002, reprezentanții firmei americane au promis investiții de peste 2.600.000 de dolari și repornirea fabricii în cel mai scurt timp. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Apoi, noua conducere israeliană a dus fabrica în procedură de lichidare și a vândut la fier vechi instalațiile din incinta fabricii.

Cel de-al doilea caz în care încă mai avem un cuvânt de spus este cel al societății „Scudas” – SA.

Societatea a fost privatizată în aprilie 2000, când SC „Unif” A.T. – SRL Iași a achiziționat pachetul de 69,98% din acțiunile deținute de stat la societatea din Pașcani.

În cei șase ani în care a fost privatizată, „Unif” A.T. nu numai că nu a achitat datoriile restante ale societății „Scudas”, ci a înregistrat întârzieri și la plata ratelor la contractul de privatizare și nu și-a respectat obligațiile investiționale. De aceea, în 2007 AVAS a redevenit acționar majoritar al societății.

Ca urmare a managementului deficitar din perioada de privatizare, dar și a crizei economice cu care ne confruntăm, societatea „Scudas” – SA Pașcani are acum nevoie urgentă de investitori pentru a-și plăti creanțele la bugetul consolidat și pentru a realiza profit.

Este de datoria statului să ajute societățile care întâmpină asemenea dificultăți, deoarece ele asigură sute de locuri de muncă și contribuie la dezvoltarea comunităților din care fac parte.

Stimați colegi, privatizările trebuie făcute în mod responsabil și transparent.

În România nu trebuie să se mai creeze condiții speciale pentru satisfacerea intereselor unor anumiți oameni de afaceri. Mai mult, ar trebui să fie sancționați dur investitorii care nu-și îndeplinesc obligațiile ce rezultă din contractele de privatizare. Modul în care a fost făcută privatizarea unor companii a ridicat și continuă să ridice multe semne de întrebare, cum ar fi, de exemplu, în cazurile „Petrom”, „Romtelecom”, „Sidex” sau Combinatul Siderurgic de la Reșița.