Tudor Mohora

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor colegi,

Aș vrea, foarte pe scurt — pentru că, într-adevăr, acum se observă cu claritate că stârnește pasiuni, probabil că sunt multe interese în jurul acestei probleme —, să dau două răspunsuri la două probleme care s-au ridicat aici.

În primul rând, s-a spus că nu toate instituțiile abilitate ale statului au fost consultate și că din acest motiv ar trebui retrimisă hotărârea la comisie, ca să se mai facă discuții. Vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că au fost nu numai cerute documente, dar au fost făcute și audieri, inclusiv a ministrului culturii, care a ezitat să vină, a președintelui Consiliului Județean Brașov, care a refuzat mai întâi public să vină și, sigur, cu autoritatea instituției parlamentare a fost determinat apoi să vină la audiere.

Singurele instituții care nu au răspuns, în final, și de aceea o să vă spun și cum se rezolvă această problemă, sunt: Ministerul de Finanțe, căruia noi i-am cerut să ne dea expunerea de motive pentru care au promovat hotărârea de guvern de trecere din patrimoniul public în patrimoniul privat al statului a unui bun care nu mai era în patrimoniul public al statului, ci era proprietate privată, și al doilea a fost Secretariatul General al Guvernului, căruia i-am cerut același lucru.

Cum se rezolvă această problemă? Și v-aș ruga, poate, ca să detensionăm această discuție, stimați colegi, până la urmă..., dezbaterea noastră finală se va desfășura pe baza unor puncte de vedere pe care, acum, prin acest proiect de hotărâre noi le solicităm celor care au abilitarea și, ca să spun așa, legitimitatea legală să o facă, și anume cerem Guvernului — vă rog să vă uitați la punctele 2 și 4 ale hotărârii —, se solicită punctul de vedere al Guvernului, că dacă ministerul respectiv, de Finanțe, și Secretariatul General nu au catadicsit să dea unei comisii de anchetă parlamentară punctul de vedere, poate că vor prezenta măcar un punct de vedere în plenul Camerei Deputaților, măcar față de această instituție să aibă respectul și atitudinea corespunzătoare legală.

Aceasta este situația. Nu există alte elemente care ar putea fi aduse în discuție și probabil că se dorește chiar să nu se meargă pe implicarea instituției Guvernului, pentru că este jenant, sigur, să-l întrebi pe prim-ministru: domnule, cum ai semnat o hotărâre atât de neconstituțională și nelegală?

De asemenea, s-a spus aici — și, încă o dată, noi respingem această interpretare — că această subcomisie, și implicit comisia noastră, ar da verdicte.

Domnilor colegi,

Noi, când invocăm un text de lege — care este sentențios — este una, dar când trimitem să interpreteze Curtea Constituțională acest text de lege și maniera în care Guvernul a aplicat legea, asta este un verdict? Dimpotrivă, credem că este un transfer către o instituție abilitată a statului, care să ne dea răspunsul corespunzător. La fel cum, dacă dorim să sesizăm Parchetul de pe lângă Înalta Curte, care ne va spune: nu sunt elemente constitutive de începere a unei urmăriri, pentru că nu s-au făcut abuzuri sau nu s-au făcut ilegalități, înseamnă că noi dăm verdicte? Noi solicităm