Octavian Liviu Bumbu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnilor vicepreședinți, Stimați colegi,

„E nevoie de înțelepciune. Cui nu-i trebuie?”

Voi spune de la început, fără nicio ezitare, că România își îndeplinește pe deplin obligațiile asumate prin Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, documente care consacră standardele de drept internațional în materie de protecție a minorităților naționale. De altfel, modelul românesc în materie de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale este recunoscut la nivel european și internațional.

Pornind de la acest postulat, problema atât de controversată a steagului secuilor trebuie abordată și din altă perspectivă. Relațiile româno-maghiare trec din nou printr-un moment nefast, și asta din cauza steagului secuiesc eliminat de la ceremonia de învestire a prefectului din Covasna. Deși pare depășită, disputa pe steagul secuiesc arde mocnit, dar trebuie să o stingem și să scăpăm odată de temerea că ungurii pregătesc sciziunea Ardealului.

Jarul naționalist din noi poate fi stins de societatea tânără, democratică și rațională, de generația ce vine, de fapt. Folosirea unor simboluri ce definesc o minoritate este un lucru firesc, nu lezează interesele generale, ale României, nici pe cele particulare, ale cetățenilor, și nici valorile fundamentale ale statului român. Sunt lucruri care ar trebui să intre într-o normalitate firească.

Pentru mine, este cât se poate de clar: avem de-a face cu un conflict creat artificial. Nu este în interesul României, nici al maghiarilor din România, nu este în interesul nimănui să întrețină o asemenea dispută, când avem atâtea probleme mai importante de rezolvat.

Pe de altă parte, tensionarea relațiilor româno-maghiare din ultima perioadă se cuvine analizată într-un context mai larg, dat fiind faptul că disputele provocate de declarațiile secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei legate de drapelul secuiesc reprezintă doar partea la vedere a aisbergului.

Este, în definitiv, problema maghiarilor din Ungaria ce steaguri sau drapele arborează, dar referirile la același aspect în cadrul României au, la o analiză atentă, evidente conotații politice partizane. Este, astfel, vizibil că palavrele secretarului de stat au, asemeni drapelului secuiesc devenit acum motiv de controverse diplomatice româno-maghiare, culoare politică, cu substrat ușor de identificat.

Se știe că a mai rămas doar un an până la viitoarele alegeri parlamentare din Ungaria, iar popularitatea partidului de guvernământ condus de Viktor Orbán a scăzut dramatic de la alegerile din 2010. Analiștii politici arată că FIDESZ are nevoie de radicalizarea maghiarilor de peste hotare, care au drept de vot la aceste alegeri.

Cum ar trebui să ne purtăm unii cu alții?

Minoritarii maghiari sunt importanți, noi o știm foarte bine. În 1918, le-am promis că nu ne vom purta cu ei așa cum s-au purtat ei cu noi. Istoria a consemnat și faptul că, în epoca interbelică, au avut steag secuiesc. Minoritarii, fie ei maghiari, romi, ucraineni, ruteni, înțeleg că prin dialog au de câștigat. Deci noi trebuie să le ascultăm doleanțele, cu răbdare, în ideea să conviețuim în pace în același sat, județ sau țară. Și ei sunt la fel de necăjiți și de stresați de viața pe care o trăim. Îi putem ajuta să devină și mai importanți. Nu-i bine să creăm dispute, nici să le arătăm că suntem mai puternici, pentru a nu se simți amenințați.