Cristian David

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru, Doamnelor și domnilor senatori, Dragi colegi,

Trebuie să vă mărturisesc că, ascultând la început răspunsul domnului ministru la moțiunea noastră, am avut, în primă instanță, o strângere de inimă, pentru că am avut sentimentul că trăim în lumi diferite, în universuri paralele. Cifrele prezentate în argumentația domnului ministru păreau a face parte dintr-o realitate roz, trandafirie sau – de ce nu? – portocalie. Ulterior, în derularea argumentelor prezentate de domnul ministru, atunci când a arătat cu degetul spre opoziție sau spre trecut, am înțeles că, de fapt, nu-i era străină realitatea, o cunoștea foarte bine, doar că trebuia pusă în sarcina altcuiva decât în a celui care astăzi gestionează aceste treburi. Pentru că, până la urmă, acest „sport” de a rezolva sau de a nu putea rezolva problemele prezentului arătând spre trecut și invocând în mod sistematic ceea ce a însemnat și a lăsat în urmă, greaua moștenire, devine un „sport” care nu doar că este ineficient, dar nu conduce niciunde, nu face nimic mai mult decât să sporească și să adâncească starea de confuzie în care ne aflăm.

Pentru că, până la urmă, domnule ministru, în ceea ce privește chestiunea gradului de insecuritate a populației, așa cum s-a menționat aici, indicele, barometrul privind nivelul de

percepție a corupției, ca și gradul de insecuritate nu sunt elemente care trebuie contrazise cu statistici, sunt chestiuni care țin de realitatea cotidiană, realitatea cotidiană care privește situații directe, indirecte ale indivizilor sau comunităților. Pentru că atunci când vorbim de insecuritatea personală la nivelul comunității sau la nivelul individului, vorbim de cazuri desprinse din realitate, vorbim de casa sau mașina vecinului care a fost spartă, vorbim de copilul care se duce la școală și nu se simte în siguranță, vorbim de insecuritatea pe transportul rutier, vorbim de prietenii noștri care merg la un bar sau la un club și care, alături de ceilalți, se simt sau devin victime ale unor infracțiuni cu violență. Pe aceste elemente de cotidian, pe aceste realități obiective se stabilesc percepțiile pe care, după aceea, nu le putem contrazice sau cărora nu le putem contrapune exclusiv sau excesiv elemente de statistică.

De aceea, noi nu avem, aici, în față o dezbatere tehnică pe cifre sau contraargumente pe care dumneavoastră ni le puneți în față, iar noi vă punem altele în vedere, pentru că, până la urmă, ceea ce dorim prin acest mesaj al moțiunii este să sugerăm, poate în al doisprezecelea ceas, nevoia unei acțiuni ferme și eficiente, pentru că este nevoie și de acțiune, este nevoie și de prevenire, este nevoie și de combatere. Prin modul în care a fost structurată și organizată reforma, ei bine, tocmai aici, lăsând la o parte bunele intenții – pentru că bunele intenții stau întotdeauna în expunerea de motive a tuturor planurilor de reformă pe care diferitele guverne sau miniștri, de-a lungul timpului, le-au invocat... Finalitatea acestor reforme o punem în discuție, nu punem în discuție motivele sau mobilul nobil pe care l-a urmărit inițiatorul acestor reforme.