Marius Sorin Ovidiu Bota

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Doamnelor și domnilor colegi,

După cum știți, moțiunea noastră de astăzi este intitulată „Transporturile din România, trase pe dreapta de guvernarea cu aceeași orientare”.

Infrastructura de transport din România ar fi trebuit ca, până la finele lui 2020, să fie asigurată și să fie interoperabilă cu infrastructura Uniunii Europene.

Acestea au fost negocierile făcute de România și finalizate în 2004 pe Capitolul „Transporturi” și de aici am plecat cu această moțiune.

Pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de România și pentru modernizarea țării trebuia pusă în aplicare strategia elaborată de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Aceasta ținea cont și de înțelegerile făcute cu instituțiile financiare internaționale (IFI), ca și de capacitatea bugetului național de a suporta aceste investiții, corelate fiind, desigur, cu aportul la buget pe care investițiile în infrastructura de transport îl aduc anual în mod direct și indirect.

Pentru a realiza aceste investiții ar fi trebuit ca, la finele anului 2010, să avem, spre exemplu, modernizați 6.742 kilometri de drum național și alți 1.671 kilometri în lucru, iar prin programul de autostrăzi trebuia să avem în exploatare 890 kilometri și în lucru 907 kilometri.

Sigur că acest lucru era posibil dacă strategia negociată de România cu Uniunea Europeană în 2004 și lăsată moștenire ar fi fost pusă în aplicare. Dar ce să facem? Acum îl ascultăm pe încă ministrul Radu Berceanu cum ne spune: „Dacă mă întrebați pe mine, vă spun că nu putem accesa banii de la Uniunea Europeană mai mult decât cei 2,56% din miliardele aruncate României, pentru că nu avem bani suficienți ca să pornim aceste proiecte”.

Mai adăugăm noi – bine că avem bani să facem proiecte care nu sunt pe rețeaua TEN-Transporturi, care nu sunt o prioritate, gen METROREX, Drumul Focșani–Ojdula sau lucrări de întreținere făcute de mântuială etc.

În domeniul infrastructurii feroviare trebuia să fie finalizată modernizarea a 800 kilometri de linie de cale ferată și alți 500 kilometri să se afle în lucru.

De asemenea, trebuiau eliminate toate punctele periculoase situate pe rețeaua de transport feroviar, inclusă în rețeaua europeană TEN-T.

Prin acțiunile lipsite de profesionalism și eficiență, conducerile de dreapta, succedate la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii după 2005, au pus și pun în pericol atât continuitatea finanțărilor de la UE și de la Instituțiile Financiare Internaționale, așa cum s-a întâmplat deja în unele cazuri, cât și dezvoltarea economică a României pe termen mediu și lung.

În ultimul an, conducerea actuală a ministerului a arătat că nu respectă angajamentele contractuale sau pe cele asumate de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, nu respectă Programul de guvernare și nici legile țării, fapt de o gravitate fără precedent.