Petru Andea

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Stimați colegi,

Exact în urmă cu o săptămână debuta la Geneva un experiment științific remarcabil, am putea spune, experimentul secolului. Peste 9.000 de savanți și cercetători încercau să descopere cum s-a format Universul.

Eu cred că dacă urmărim dezbaterile din Cameră, le-am putea da o ipoteză nouă de cercetare, și anume faptul că, cu certitudine, există două universuri: unul este universul guvernamental. L-am putea asimila cu raiul pe pământ, unde curge numai lapte și miere.

Povestea de succes care ne-a fost prezentată de domnul ministru Adomniței mie mi-aduce aminte de o legendă mitologică. Este legenda regelui Midas, care, ne amintim, oriunde punea degetul sau mâna, totul se acoperea sau devenea aur.

Cam așa a fost înfățișat și învățământul românesc în ultimii doi-trei ani. Știm însă că regele Midas a sfârșit tragic, pentru că a murit de inaniție. Mi-este foarte teamă ca nu cumva, sub această poleială aurită, să descoperim că și învățământul românesc suferă de o inaniție cumplită.

Al doilea univers este universul real, este universul în care trăim cu toții și care arată altceva decât universul guvernamental.

S-au prezentat tot felul de cifre despre universul guvernamental. Nu aș vrea să prezint decât doar semnificativ câteva cifre din universul real: peste 10% din elevi, aproape în fiecare ciclu, abandonează școala, 40% din clădirile școlare nu au autorizație de funcționare din motive cunoscute, circa 15% din spațiile de învățământ au fost retrocedate, creând deficiențe serioase în ceea ce înseamnă școlarizarea, mai ales în ciclul preșcolar, la grădinițe și așa mai departe.

Aș vrea însă o altă cifră să o comentez. Un ciclu de învățământ obișnuit durează 4 ani. Un ciclu complet, în preuniversitar, durează 12 ani. Dacă ne referim la ultimul ciclu de învățământ de 12 ani, remarcăm că 8 ani a stat sub semnul guvernării de dreapta. Deci din 1996 până în 2008, ponderea în timp, amprenta asupra sistemului de învățământ și-a pus-o guvernarea de dreapta.

Cele două moțiuni, cea care s-a discutat și s-a aprobat ieri și cea de astăzi, arată carențe serioase în sistemul de învățământ, iar dacă guvernarea de dreapta și-a pus amprenta pe acești 12 ani, atunci înțelegem de ce denumirea dată de moțiunea PSD – „Învățământul, un eșec al guvernării de dreapta” – este cel mai potrivit titlu pe care îl poate avea o moțiune referitoare la învățământ.

Care este viziunea colegilor care au depus astăzi moțiunea? Sigur că viziunea are în față, să zic, particula lingvistică „ne”: nereformat, neperformant, neechitabil, chiar și titlul moțiunii este „Neșansa învățământului românesc”. Din aceeași zonă au mai venit sau s-au revărsat asupra

învățământului și alte tipuri de aprecieri. Ne amintim când se spunea că performanța în învățământ sau în școală nu este o condiție a succesului în viață; ne amintim când se spunea că cel mai corupt sistem este sistemul de învățământ, aici își au locul marii evazioniști ai sistemului, că învățământul generează inflația în economia națională și așa mai departe.